Foste şi actuale terapeute-coordonatoare a lui Tudor…îmi pare rău că nu aţi putut fi de faţă la acest eveniment…să vedeţi cum ne-au fost răsplătie eforturile de atâţia ani, cum a ştiut să aplice în viaţa reală, toate scenariile de joc repetate de zeci de ori…cum a acceptat noi feluri de mâncare…cum am avut premiere în acceptarea baloanelor, clovnilor, face-painting…cum s-a integrat singur în grupul de copii atât la joc, cât şi la dans, cum şi-a exersat calităţile de gentelman cu drele şi dnele prezente..
Acum câţiva ani nici nu visam că voi mai putea vreodată “ieşi în lume” şi mai ales însoţită de vreunul dintre copiii mei…dar azi Tudor a dovedit că a ajuns la un nivel, la care pot merge fără nicio emoţie.
Singura părere de rău că pe Antonia am lăsat-o acasă..dar sper că şi ea în 1-2 ani să ajungă la nivelul la care să accepte, să se simtă bine şi să se integreze la astfel de evenimente…şi atunci ea va “rupe” scena de dans şi Tudor va sta acasă la tv.
Bineînţeles am întârziat, căci a trebuit să aştept să termine copiii terapia de sâmbătă după amiază..apoi pregătirile..şi cum nu avem dexteritate la astfel de pregătiri, realizându-le foarte rar, a durat mai mult decât era planul initiţial….aşa pe când am ajuns noi deja distracţia era în toi…iar Tudor “luat ca din oală”, a stat mai stingher lângă un stâlp până “să intre în atmosferă”.
S-a fotografiat cu fericita mămică Alina şi mult aşteptata Antonia Maria, vedeta acestei petreceri.
Fotografiile cu felurile de mâncare servite nu sunt nici ca să vă fac poftă, nici ca să fac reclamă meniului restaurantului….ci este o mare victorie, Tudor, copilul care ani în şir a mâncat doar lapte praf, iaurt, pufuleţi şi vreo 2 sortimente de dulciuri…ani întregi!!! cu respingere totală faţă de orice alt aliment…să ajungă să mânânce trei feluri de mâncare, toate cu gust nou şi diferit faţă de ce a mai încercat…să le mănânce civilizat la masă cu tacâmuri şi şervet la gât…
Aperitivul…multe lucruri noi ce aşteptau să fie testate….
Tot numai la un cincinal, are voie şi să guste un pahar de coca-cola..în rest doar apă plată.
Pe terasă a făcut inventarul frigiderului cu beri şi îmi enumera toate mărcile..dorind să-i scot un Heineken…nu să o bea…să se uite la etichetă….căci ştie ca firma respectivă e sponsor la UEFA Champion League, noua lui pasiune zilnică (şi în Timişoara voia să intre în banca care sponsorizează această ligă de fotbal..ce să-i faci, reclama l-a acaparat cu totul).
După ce a terminat inspecţia terasei, cum a intrat în restaurant, din proprie iniţiativă s-a alăturat dansului seniorilor..şi se străduia să-i imite în mişcări, deşi îi era complet străin genul de muzică respectiv. Şi-a găsit şi parteneră o doamnă profesoară.
Prima dată când acceptă să i se pună centură şi sabie din baloane de către clovni…în rest de câte ori erau astfel de evenimente prin mall-uri, nu puteam participa, căci îmi spunea clar că nu vrea.
S-a pozat şi cu năşica Iulia.
Şi-a aşteaptat rândul să fie pictat pe faţă…şi a durat foarte mult aşteptarea raportată la puterea lui de aşteptare, dar deşi a avut vreo câteva tentative să abandoneze, fiind atras de distracţia de la topoganul gonflabil, a reuşit totuşi fără mari insistenţe să îşi “educe” răbdarea şi să ajungă de data aceasta şi el la pictat (în trecut cel puţin de 3 ori am încercat în diverse locaţii, dar fiind copii mulţi de fiecare dată nu a rezistat să stea aşa mult la rând şi a abandonat).Între timp şi-a găsit el şi ocupaţie (să coloreze), mai ales că avea şi admiratoare…
Încă o premieră relativ recentă..i-a dispărut frica de clovni..mult timp nu s-a putut apropia de ei, la început de frică, apoi de ruşine (îşi mijea ochii şi se băga tot în mine, refuzând să dea noroc sau să se lase atins de clovni).
Şi a început procesul de creaţie..el şi-a ales singur modelul pe care îl vrea pe faţă dintre pozele de prezentare ce i-au fost oferite de clovn.
Ciorba acrişoară…şi aici a golit farfuria..
Eliberatorul de baloane…toată seară a ochit baloanele răzleţe din sală ..şi a reuşit să ducă 4 afară pe rând şi să le elibereze…(de la 2 aprilie -Ziua Autismului a rămas cu plăcerea aceasta, de când am eliberat baloane tot grupul).
Între timp a rămas numai cu jumătate de model pe faţă, căci şi l-a întins din greşeală şi a trebuit îndepărtat.
Şi a venit şi “felul doi”..deja ce era în farfuria principală îi era mai cunoscut..dar salata de varză de alături, îi dadeau transpiraţii, ştiind că trebuie să o mănânce şi pe aceea…
I-am spus că acum urmeză să danseze şi imediat s-a îndreptat spre ringul de dans cu năşica de mână…Încercau şi ei să prindă paşii de la muzică populară…
Când s-a schimbat ritmul….şi au venit şi restul copiilor…Tudor s-a adaptat perfect…i-au folosit lecţiile de dans de la grădi.. La început mai nesincronizat..apoi tot mai ok…făcea şi el toate mişcările ce le vedea la fetiţe…
Şi fiindcă Iulia l-a trădat şi şi-a găsit un partener mai de înălţimea ei..s-a reorientat şi Tudor şi a invitat o domnişoară frumoasă, apropiată ca vârstă..
Echipa lui Tudor păcat că aţi ratat momentul..să-l fi văzut aşa stângaci, dar fără niciun îndemn sau ajutor, cum a mers la fetiţă şi a luat-o la dans..cred că nu i-a zis niciun cuvânt, dar aşa grăitor se uita la ea în ochi, că feţita a acceptat imediat.
La final desertul…o felie din “tortul copiilor”. Aici s-a încurcat un pic..cum era înconjurat de atâţia “chelneri” şi cum noi recent la jocul copiilor am făcut scenariul cu restaurantul şi Tudor avea rol de chelner, el a crezut că şi acum tot acest rol are..şi foarte serios, cu farfuria pe mână s-a îndreptat spre o masă şi i-a pus farfuria în faţă la o “doamnă bine” şi i-a mai zis şi “Poftim!” aşa serviabil….a trebuit să intervin, mai ales că doamna era la cură de slabire şi refuza tortul …aşa că i l-am adus lui Tudor, la masa lui. “Burta plin”..dar totuşi a intrat cumva şi felia de tort…şi am încheiat masa copioasă, cât pentru trei zile la un loc!!!
…cred că familiile care au un copil cu autism şi terapeuţii care lucrează cu aceşti copii puteţi aprecia ce aţi văzut în fotografii din o perspectivă completă, căci ştiţi că nu e o “simplă petrecere” şi câte bariere a avut Tudor de depăşit ca să ajungă aici
cel mai important mi s-a părut faptul că a participat cu drag, că a trăit momentul, că tot ce a făcut a pornit de la el, ştiind din ce l-am învăţat noi în timp ce trebuie să facă şi observând cum se comportă şi ceilalţi, încât per total să facă totul adecvat
eu am stat destul de departe de el, mai mult lipită de pereţi si coloane, ca să îl las să fie, mai ales între copii, perceput el ca individ, nu să-l bag eu între ei şi să-l accepte forţaţi de situaţie
au fost şi situaţii mai puţin plăcute, dar scurte şi nesemnificative faţă de restul celor pozitive
erau trei băieţi mai mari, care l-au simţit imediat ca nu vorbeşte cum ar trebui şi că l-ar putea chinui, aşa că atunci când în joaca lor turbulentă loveau copiii mai mici, iar vreo bunică alertată venea să vadă ce se întâmplă, ei imediat îl arătau cu degetul pe Tudor, căci au văzut că nu e în stare să se disculpe
la un moment dat, în topoganul gonflabil, când credeau că nu-i vede nimeni, unul îl ţinea de picioare şi altul sărea peste el, uneori chiar din exteriorul topoganului…am încercat să mă înfrânez să nu intervin, fiindcă cu astfel de situaţii se va confrunta mereu în viaţă şi trebuie să înveţe măcar să se ferească, dacă nu să se şi apere…iar când lucrurile luau chiar o turnură gravă, îl scoteam pe el de acolo (pe motiv că mergem la baie, că-i dau apă, ca să nu simtă el că-l îndepărtez de copii), căci nu pot eu să le fac educaţie la respectivii copii în câteva ore, dacă familia lor nu le face de ani de zile…..iar Tudor era aşa doritor de compania copiilor…mai ales a băieţilor celor trei, că doar ei erau “cool”, încât s-a lăsat bătut ca un fraier, doar o dată mi-a arătat capul şi mi-a zis că e “rănit”
a încercat unul dintre ei şi la dans, să-l scoată dintre fetiţe şi să-l facă să-l umeze, mergând aiurea, cu mers de pinguin robotizat, dar atunci Tudor după două ture, l-a părăsit şi s-a alăturat din nou fetiţelor, care dansau adecvat…şi a fost mai bine aşa, decât să intervin eu, căci el trebuie să gândească şi să trieze ce e bine şi ce nu şi să nu se mai lase influenţat de cei care vor să-l batjocurească, căci din păcate peste tot întâlneşti astfel de copii şi uneori chiar şi adulţi
a mai avut o bulină negativă, că nu prea s-a descurcat la conversaţia socială, nici măcar la nivel minim, dar nu am insistat, fiind atâţia stimuli noi în jur
Related Articles
No user responded in this post
Leave A Reply