daca e duminica, e excursie in aer liber!

Duminica, fiind singura lor zi libera, fara terapie, incercam mereu sa-i ducem in aer liber, mai ales daca si vremea este frumoasa. Azi au batut dealurile din satul unde locuiau bunicii mei…si chiar daca punctul final a fost la cimitir sa depunem un buchet de flori la mormintele bunicilor mei, copiii au considerat totul ca o excursie. Drumul a fost printre iarba necosita, tufisuri cu flori salbatice si “lanuri” de maci. In cimitir Tudor si-a facut cruce foarte evlavios, cum l-au invatat terapeutele lui. El intelege ideea de cruce, cimitir, dar nu i-am explicat si nu cred ca ar intelege ca acolo sunt oameni inmormantati. El citeste numele si anii trecuti pe cruci, incearca si el sa aranjeze o coroana cazuta, sa smulga o buruiana, cum a vazut ca fac “oamenii mari” in astfel de situatii.
Oricum inca o data ne-am dat seama ca are o gandire logica si intelege ca toate trebuie sa aiba un rost si o finalitate: la un moment dat ne-am ratacit printre tufisuri si nu mai gaseam nicio cale de acces spre cimitir si voiam sa ne intoarcem inapoi si foarte reticient era Tudor, caci stia ca ceva nu e in regula, dar dupa ce in sfarsit am ajuns la cimitir, a stiut ca acum am atins scopul pentru care am facut acel drum si ne putem intoarce inapoi ( in conditiile in care noi nu ii spusesem nimic initial, unde mergem, deci nu stia ca trebuie neaparat sa si ajungem undeva).
Antonia alterna starile de entuziasm si mers hotarat prin iarba pana la genunchi, peste crengi cazute, cu momentele cand incerca sa profite de slabiciunea vreunui insotitor sa o duca in brate; a renuntat totusi dupa vreo trei incercari esuate. Oricum pentru ea vremea a fost exact cum ii place: soare, dar si racoare, iar mai presus de toate un vant ce-i zburlea pletele si-i brazda fata. Intotdeauna ea a fost coplesita de adierea vantului, este ceva ce ei din punct de vedere senzorial ii produce o stare de bine.
Am generalizat si insecte: fluture, albina, buburuza…am cules si flori, s-au suit si in prun, s-au umplut si de noroi…dar asa-i in drumetie.