In ultima vreme ne-a luat valul cu tot felul de activitati mai deosebite decat rutina noastra cotidiana. Am aflat ca azi la Lotus Oradea este concert Guess Who…si cum Tudor fusese foarte incantat de melodia Tot Mai Sus, pe care s-a facut flash mobul de 2 aprilie…am zis sa incercam sa ajungem si noi la concert. Nici nu am indraznit sa facem planuri ferme…ne-am fi multumit daca stateau si 10 minute si nu se speriau de muzica tare si efectul de boxe….dar surpriza placuta: Tudor a dat din coate pana a ajuns in primul rand si era total acaparat de ce se intampla pe scena, iar Antonia toata un zambet, relaxata, executa un dans propriu= leganat de pe un picior pe altul…La jumatatea concertului, Antonia trezita de la ora 4 si dupa o zi istovitoare cu logopedie, generalizare si doua sesiuni de terapie a capitulat…adormind ca o babuta cu capul sprijinit in maini…dar Tudor a rezistat pana la final, executand si un dans foarte adecvat stilului cantat de interpret, spre amuzamentul terapeutelor lui, care ii aratau figuri noi, iar el foarte degajat se “rupea in figuri” la propriu.

12►

Azi am fost in excursie cu alti copii si parinti din SOS Autism Bihor la Timisoara. Obiectivul a fost vizitarea gradinii zoologice, care mie personal mi-a lasat o impresie foarte placuta, nu atat prin numarul sau diversitatea animalelor, cat prin locatie, felul cum e amenjata, curatenie, amabilitate personal.
Bineinteles daca exista spatiu de joaca amenajat in incinta gradinii zoologice nu au ratat copiii o tura de joaca!

In mod special pe Antonia, iar apoi si alti copii ce i-au urmat exemplul, a fascinat-o Crucea ce era amplasata pe un deal, in imediata apropiere a gradinii zoologice. Au urcat ca niste eroi pana sus, de coborat a fost mai greu pentru toti, fiind foarte abrupt. Aici am avut si singurul incident din excursie, Antonia si-a pierdut ochelarii si in ciuda eforturilor noastre si ale altor parinti care ne-au ajutat, nu am reusit sa-i mai gasim.

Daca tot am ajuns in Timisoara, nu am putut rata intalnirea cu prietenii dragi, care ne-au ajutat de atatia ani si pe care i-am simtit aproape de noi atat in momentele de bucurie prilejuite de progresele copiilor, cat si de deznadejde, cand am intampinat greutati. Asa ca ne-am bucurat de revederea cu Rares si parintii lui Maria si Gabi.

Pentru tot grupul care am fost in excursie a fost o iesire binevenita si care i-a incantat pe copii si i-a scos din monotonia zilelor de gradinita/scoala urmate de diverse terapii pana seara tarziu, fiind si o binemeritata recompensa pentru ei si efortul ce-l depun in fiecare zi.

1234►