Într-un decor de vis, la Betfia, având și munte (cum numesc copiii dealul de calcar din zonă), dar și lac, pădure, Tudor și Antonia alături de prieteni mici și mari au avut parte de experiențe deosebite. Tudor a arătat ca a evoluat de la inițierea din anii trecuți (merge singur cu caiacul, urcă mult mai sigur pe el pe stâncă, trage cu arcul fără ajutor și chiar dacă nu nimerește mereu ținta, contează creșterea gradului de independență, este mult mai cooperant și sociabil la jocurile de grup din lac). Antonia abia acum e inițiată, dar deși nu are competitivitatea necesară încât să ducă la bun sfârșit activitațile acestea sportive, ea trăiește toate experiențele într-un mod senzorial intens, care îi aduce momente de maximă plăcere într-o lume unde este nevoită să funcționeze zilnic, contrar felului cum e e creată și cum și-ar dori sa fie lumea pentru ea.
