Tudor pe partea de cognitiv poate face faţă nivelului de clasă pregătitoare la şcoala de masă. O spun atât evaluarile făcute de coordonatoarea terapiei lui, cât inclusiv acea evaluare psihomotrică ce s-a făcut la nivel naţional în primăvară de comisiile şcolare. Pe partea de socializare şi verbalizare, unde sunt marile lui probleme nu ar mai fi putut avansa în cadrul grupei speciale, unde restul colegilor rămaşi în acest an şcolar erau nonverbali. În plus începuse să imite copiii mai mici din grupa specială, să vorbească ca un bebe, cu voce schimbată, iar când ceilalţi aveau zile nefaste cu probleme de comportament majore, bineînţeles că îl agitau şi pe Tudor şi “dacă restul fac o prostie, el să nu o facă?”..normal că puterea exemplului era mai tare decât sfaturile shadowului sau ale personalului. Iar în grupa de masă, acea ora zilnică era insuficientă şi nefiind tot timpul în acea grupă, avea statut de “vizitator ” şi practic era imposibil să îşi găsească măcar un prieten, iar în unele perioade ale anului şcolar, activităţile erau de aşa natura ca era exclus (repetiţii pentru serbări, lecţii deschise, diferite perioade de concursuri şcolare etc). În ultimul an el mergea alternativ, o săptămână la o grupă, o săptămână la alta grupă, după cum erau pe tura de dimineaţă doamnele educatoare care au avut bunăvoinţa să-l primească. Căci din păcate nu există un cadru legal şi o posibilitate de motivare a personalului pentru a accepta şi astfel de copii şi atunci totul a mers pe bunăvoinţă şi omenie. Oricum, din experienţa de până acum ştim că şi dacă exista acel cadru legal, dacă cadrul didactic respectiv nu vrea să-l ajute cu adevărat şi-l vede doar ca pe o grijă în plus şi o povară, chiar dacă îl acceptă fizic în grupă, poate foarte uşor să-l facă invizibil, prin totală indiferenţă sau şi mai rău să îi creeze noi probleme de comportament, printr-o abordare greşită. La una din grupele unde mergea la integrare, doamna educatoare va prelua din acest an şcolar grupa mică, unde Tudor chiar nu ar fi avut rost să meargă, aşa că ar fi trebuit create noi “alianţe “, o nouă grupă, noi colegi etc. La grupa specială, pentru a treia oară ar fi trebuit să se acomodeze cu o nouă educatoare, căci în tradiţia sistemului şcolar actual, fiecare an şcolar aduce schimbări de personal. Nici continuitatea cu psihopedagogul cu care colabora de 3 ani deja nu mai era certă. Aşa că mult prea multe schimbări, mult prea multe începuturi şi acomodări, care la nivelul unde se află acum Tudor i-ar fi fost adevărate piedici în calea progresului. Pentru noi ca echipă este foarte frustrant să ajungem cu el la anumite niveluri în terapie şi pentru că nu are unde să le aplice în mod adecvat să se risipească toată munca noastră sau şi mai grav să apară noi probleme, care pentru a fi rezolvate necesită să alocam din timpul terapiei care este prevăzut pentru alte scopuri actuale (în special dezvoltarea limbajului).
Nu blamez învăţământul special, dimpotrivă pentru ei a fost locul potrivit până acum. De 4 ani de când a fost în acea grupă s-a îmbunătăţit constant situaţia acolo: personalul a urmat numeroase calificări şi cursuri de specialitate exclusiv pe partea de autism, grupa a fost structurată în sistem Teacch, am avut înţelegere pentru prezenţa shadowului la fiecare copil etc. Dar la acest moment şi la acest nivel de dezvoltare a lui Tudor, cred că numai într-un cadru cu copii tipici, verbali ar putea să se dezvolte pe ariile problemă, căci jocurile noastre de acasă cu grupul de copii nu pot suplini total această lipsă ce a existat până acum.
Deocamdată încă există multe incertitudini. Ce se preconiza când l-am înscris in iunie, s-a schimbat în mare parte. Prima schimbare majoră e data începerii anului şcolar, care după cum ştiti cu toţii s-a decalat cu o săptămână (cel puţin potrivit ştirilor apărute in mass media). A doua schimbare este locaţia unde îi va fi clasa. Cum grupele pregătitoare (celebra clasă zero), au fost o incertitudine şi la fiecare schimbare de ministru al învăţământului aparea sau dispărea “grupa zero”…normal că şi logistica pentru aceste grupe nu e pregătită acum când începe deja anul şcolar. Iniţial trebuiau clasele să fie construite în Băile Felix….acum vorbim de clase în Cihei (un sat vecin) în cadrul grădiniţei de acolo, ceea ce ar presupune naveta zilnică cu un autobuz şcolar sau aici în Sânmartin, dar la şcoala nouă, unde sunt clase inclusiv de a VIII, deci copii de la 7 ani până la 14 ani amestecaţi în curte în timpul pauzelor, curtea cam neîncăpătoare şi nesigură din punctul meu de vedere, caci poarta la şosea este mereu deschisă, clădirea este cu etaj cu scări şi paliere ce vor pune la grea încercare vigilenţa shadowului, când Tudor o va lua la goană. Partea pozitivă este totuşi că indiferent de locaţie, tot va fi mai aproape (până acum mergeam În Oradea, exact în partea opusă de oraş, deci foarte mult timp alocat deplasării şi cheltuielile cu benzina pe măsură); conducerea a acceptat fără reţinere prezenţa shadowului cu Tudor la clasă, la fel şi doamna învăţătoare; din discuţiile ce le-am avut cu doamna învăţătoare am perceput-o ca pe o persoană cu care vom putea colabora, atât pe plan profesional, cât şi ca om. Dânsa a avut clase comasate, cls I şi III, tot într-un sat vecin, unde predominant (cred 100%) erau copii de etnie roma, aşa că nu se va confrunta prima dată cu situaţii mai delicate. Să sperăm că Tudor, oricât e el de zmeu-paraleu să nu o “anihileze” pe doamna învăţătoare, dacă înaintaşii lui nu au reuşit. Doamna învăţătoare a fost deschisă, nu a mai avut cazuri de copii cu autism în clasă, dar la o primă întrevedere ce au avut-o a reuşit să comunice cu el şi să i se respecte autoritatea, obţinând răspunsuri la cerinţele ce i le-a prezentat şi colaborare cu grupul de copii din clasă.
Aşa că în perioada această sunt într-o fază de incertitudine pe multe arii…sper ca până începe anul şcolar sau măcar după primele două zile de şcoală să ştim exact ce va fi.
Să aflăm sigur când începe şcoala
Să aflăm locaţia clasei …să vedem va fi sau nu navetist 
Să ştim sigur că este repartizat la doamna învăţătoare pe care am reuşit să o cunoaştem 
Să îşi cunoască noii colegi (din păcate niciunul dintre copiii ce vin la noi la joc, nu îi vor fi colegi, căci ei merg în clasa I direct de la grădiniţă)
Nu avem habar ce rechizite să-i cumpăram şi care va fi până la urmă curricula pentru nou înfiinţata clasă pregătitoare
Sper…să fie nefondate temerile mele că în timp ce toată clasa va fi în activitate 
Tudor va alerga ca vântul şi ca gândul pe scări, în curte sau direct în vreo staţie de autobuz să plece hai-hui
Şi că nu o să aibă proteste majore, o dată cu sfârşitul vacanţei 
Date fiind toate aceste necunoscute…care speram eu ca vor fi lamurite deja până la 1 septembrie, nu am îndrăznit să-i prezentăm situaţia lui Tudor…căci pentru el e mai rău să-i prezentăm o variantă şi apoi să apară altceva…aşa ca le va trăi direct, pe măsură ce va ajunge în situaţie: festivitatea de început de an şcolar, cunoaşterea învăţătoarei şi a colegilor, explorarea noii clase, noua rutina şi noile activităţi. Din punct de vedere terapeutic este total contraindicat sa fie astfel expus, ideal era să cunoaştem toate datele şi să repetăm zilnic unde va merge, cu cine, ce va face…să-l ducem chiar fizic la locaţia şcolii încă din timpul vacanţei etc…..dar din păcate sistemul actual de învăţământ nu ne permite acest lux al certitudinii, totul se rezolvă în ultimul moment, după “cum se poate”. Este o situaţie generalizată la nivel naţional, deci nu pot spera că în alt loc era mai bine….dimpotrivă, a fost o mare minune pentru mine că a fost acceptat la înscriere fără nicio reţinere şi încă însoţit şi de shadow….căci multe piedici au întâmpinat alte familii în acest sens…căci deşi drepturile copilului la educaţie există, teoria e frumoasă, dar în practică piedicile apar la tot pasul.
Antonia . Deşi iniţial pe ea voiam să o las şi în acest an şcolar tot la grădiniţa unde a fost, date fiind modificările de personal, colegii cu care rămânea în grupa specială, insuficienţa acelei ore zilnice de integrare, am hotarât să o înscriem şi pe ea la o altă grădiniţă. Antonia încă e nonverbală, dar ca rezultat al terapiei a reuşit mult să evolueze pe imitaţie, în special după adult (educatoare sau terapeută), dar şi după copii. Iar faptul că în timpul vacanţei am reuşit să-i organizăm zilnic jocuri cu cele două fetiţe vecine, începe să se facă cunoscut, căci e mult mai prietenoasă cu ele, a ajuns mai ales în activităţi de gen cântece, dans chiar să le caute compania, face împreună cu ele diverse activităţi, parţial singură, parţial ajutată de terapeute. În grupa specială ar fi rămas numai cu colegi băieţi, deci şanse puţine de jocuri simbolice ce exersăm noi cu ea (joc cu păpuşa, servit ceai, colorat, pictat floricele etc). La grupa de masă unde mergea la integrare, deja nu mai făcea faţă, activităţile nu îi mai permiteau să participe şi ea, caci au dispărut cântecele însoţite de gesturi, unde putea şi ea să faca măcar gesturile şi să spună onomatopee…acum se vorbea despre Cosmos, se învăţau poezii lungi, se faceau activităţi mult peste nivelul ei de înţegere, aşa că putea cel mult să-şi exerseze puterea de răbdare pentru a aştepta cuminte o oră sau să facă totul promptat full de către shadow.
Din această toamnă va fi în grupa mijlocie, la grădiniţa din Băile Felix. Ca şi locaţie este foarte bine pentru ea, căci sunt clase moderne, au curte, parcul foarte utilat al staţiunii e chiar lângă gardul grădiniţei, există transport la intervale orare foarte convenabile, aşa ca va putea veni cu teraputa ei însoţitoare, fără să mai fie total dependentă de mine cu maşina.
Aproape aceleaşi incertitudini şi în cazul ei ca şi în cazul lui Tudor.
Când începe grădiniţa
Cine îi vor fi colegii şi cât de numeroşi, căci noi am mizat când am inscris-o pe informaţiile că vor fi in jur de 12 doar, ceea ce ar fi ideal, permiţând personalului să se ocupe şi de ea şi fiind mai puţini, sperăm mai puţin vacarm, căci pe Antonia o agită, dacă în jur e haos
Pe doamnele educatoare le ştim doar după nume, căci în iunie nu era sigur că tot dânsele rămân, aşa că deocamdată, dânsele nu ştiu de copilul extraterestru care le va ateriza în grupă de mână cu terapeuta. Sper chiar mâine să remediez această situaţie, măcar la nivel de informare.
Nu ştim exact ce activităţi se vor face, dar totuşi din experienţa de până acum, la nivel de grupă mijlocie ar trebui sa fie accesibile Antoniei (care este deja veteran: 1 an de creşă, 2 ani de grupa mică, 1 an de grupă mijlocie)
Sper să fie acceptată de toţi şi prezenţa în această grădiniţă, pentru o perioadă de cel puţin doi ani, să îi fie de folos in evoluţie..ea nu se impune ca Tudor şi nu se ştie face plăcută ca el, dar mai rar, îşi găseşte şi ea mici prieteni
Related Articles
No user responded in this post
Leave A Reply