kinetoterapeuta de la gradinita lui Tudor mi-a facut o surpiza placuta….lasandu-ma sa asist la un final de lectie, unde Tudor impreuna cu alti colegi aveau de facut o cursa peste bureti uriasi…statea pe banca asteptandu-si randul, cand era chemat mergea in echilibru cu o minima sustinere pe un sir de bureti inegali ca marime..cel mai important era faptul cum “traia jocul”… se stia bucura si avea spirit de competitie, adunand cu placere uralele si aplauzele celor prezenti!..pentru mine era ca si cum ar fi participat la olimpiada…iar la final, a executat de 2 ori la rand un sotron prin cercuri dispuse ca si casutele de la sotron..era foarte mandru de realizare!

acum de cand e cald afara, socializarea cu grupele de masa se face in curte, prin joc comun…ii place atat de mult, incat daca merg mai repede dupa el in vreo zi si-l gasesc in curte, imi spune “la revedere!”..adica sa plec, ca el mai vrea sa ramana

am participat recent la un workshop de 2 zile cu psihologul Paul Morosanu, cand una dintre ideile expuse era tocmai faptul, ca prin terapie il putem invata pe copil multe, dar nu-l putem invata acea emotie de a se bucura de ceva, de a trai emotia “jocului”…ma bucur ca atat Tudor, cat si Antonia au aceasta emotie, care vine de undeva din interiorul lor

cadoul facut de Tudor cu ocazia implinirii varstei de 4 ani, a fost ca a reusit sa scape total de scutec, atat ziua, cat si noaptea…acum urmeaza Antonia la acest program, sper sa avem succes si cu ea

la inceputul lunii iunie, ambii copii vor fi expusi unei evaluari, de abia astept rezultatele..atat ca un raport al progreselor de pana acum, cat si ca recomandari de urmat pe viitor

am vazut o evaluare facuta pentru Tudor la gradinita in luna ianuarie, avea indicele de dezvoltare calculat 54, comparativ cu 43 cat avea in septembrie. avea progrese pe social in mod deosebit. de atunci a progresat si pe limbaj, sa vedem cum vor iesi acum evaluarile

Antonia verbalizeaza tot mai mult, chiar daca nu la comanda noastra, ci in mod spontan. azi mi-a zis MAMA, chemandu-ma sa o scot din tarc..nu cred ca a spus constient cuvantul, cu semnificatie, dar nu pot sa nu ma bucur

am gasit azi un aparat electronic de masurat greuatea si inaltimea..de mult timp cautam..deoarece ei nu stau 10 secunde in loc, era o mare problema sa reusim sa-i masuram si cantarim..Tudor la 4 ani are 27 kg si 1.15 m, iar Antonia la 2 ani are 16 kg si 0.95 m. Nu stiu cum cresc asa “uriasi” dintr-un bol de alimente pe zi cat mananca ei, caci din pacate pe partea de alimentatie nu am inregistrat niciun progres, mananca foarte putin amandoi si foarte putine alimente ( maxim 6 fiecare), total nesanatoase.

cu terapia mergem bine, la Tudor am reusit sa-i mai invingem inca o data incapatanarea si sa-l facem sa lucreze continuu, fara pauza dupa fiecare sarcina si fara refuzuri, iar Antonia e tot mai atenta si a acceptat ca acum va avea ore si dupa amiaza, caci i-am marit putin numarul de ore

se bucura amandoi de iesirile in parc si la padure, in sat la bunici, deja stiu toate cararile si toate atractiile..pentru Antonia de exemplu, atractie maxima fiind musuroaiele, efectiv acoperindu-se cu pamant

din nou s-a vazut ce importanta e comunicarea intre parinti, caci eu observasem ca e “prea mult incantata” de pamant si de nisipul din parc, dar nu am “diagnosticat” problema..a fost nevoie sa-mi spuna prietenii din Timisoara, ca e o alta disfunctie senzoriala si sa-mi dea idei cum sa tratez problema…asa ca de saptamana viitoare voi avea in casa un lighean urias umplut cu faina de malai de aceea mare, zgrunturoasa, unde Antonia isi va face “baile zilnice” pentru desensibilizare (ideea cu boabe de fasole era buna, dar nu am curaj, dupa experienta de acum o luna cu Tudor, care si-a varat 2 boabe de alune adanc in nas, incat am trecut prin clipe de cosmar, pana am reusit sa le scoatem)

cautam trambulina..stie cineva vreuna rezistenta si care sa nu o poata ridica Tudor cu susu in jos? ca deja salteua (pusa pe covor pentru sarit) nu rezista mai mult de 2-3 luni pana ii ies arcurile si devine periculoasa si trebuie aruncata, deja am schimbat vreo 5

luna aprilie a fost agitata pentru noi

am facut modificari in echipe….le sunt recunoscatoare fetelor, fiecaruia in parte,  pentru efortul de pana acum, pentru contributia lor la recuperarea copiilor….. desi am pornit cu avant la inceput cu totii, unii au mai obosit pe parcurs, la altii programul zilnic a devenit prea incarcat ca sa mai faca fata rigorilor terapiei, asa ca de comun acord de unele fete din echipa ne-am despartit, au aparut altele noi…mergem inainte!

e bine ca sunt progrese la copii si in cadrul terapiei si in afara ei

Antonia e tot mai prezenta si incepe sa stie sa arate ce vrea …nu mai sta speriata in cosul de cumparaturi in supermarket, ci acum stie sa se ceara la standul de jucarii si are “mana foarte buna”, alege numai ce e mai scump de pe raft…pana la casa reusim in final sa-i distragem cumva atentia, sa-i putem subtiliza jucaria respectiva, dar stie sa-si apere din greu achizitia…la casa ma ajuta si pune pe banda cumparaturile din cos…chiar daca inca nu si-a dat drumul la vorbit, aud tot mai des cate un “Ba-Ba”, cate un gangurit, un raset cristalin de bucurie ca ne vede sau un ras cu pofta la o faza comica din desenele animate…la ultima vizita a coordonatoarei echipei  a observat o crestere a atentiei in timpul sarcinilor de lucru, o evolutie si pe programe si in comportamentul general

Tudor  ne incearca din nou rabdarea…e putin rascolit de modificarile din echipa lui si cred ca si oboseala isi spune cuvantul…uneori isi pierde atentia in mod voit ca sa scape de sarcini, dar noi perseveram si in final si le duce la capat

o faza draguta a fost duminica, cand a venit la terapie dimineata una dintre terapeute care este la ambele echipe..si Tudor imediat a luat-o pe Antonia si i-a pus-o in brate terapeutei..gestul era evident “ia-o pe ea la lectii!”…..dar din nefericire pentru el, el era cel vizat primul, nu i-a reusit sustragerea

au avut cateva zile libere de Paste…ocazie cu care au fost la tara in excursii la padure, cu bunicii……iubesc amandoi libertatea, natura, exploreaza tot in jur….

am fost prinsi si in diverse campanii mediatice…articolul din “Adevarul de seara” l-am si postat  pe blog http://www.adevarul.ro/articole/oradea-doi-fra-i-auti-ti-au-nevoie-de-sprijin-in-lupta-cu-boala.html  

am aparut si la postul local de televiziune cu ocazia Zilei de lupta internationala impotriva autismului 2 aprilie

mi-as fi dorit sa am alte motive sa ajungem “vedete”…dar daca asta e incercarea prin care trebuie sa trecem noi, macar sa nu ramana fara ecou…poate din fiecare articol sau emisiune se afla mai multe despre autism, despre sanse de recuperare, despre diagnosticare si oamenii vor fi mai toleranti, vor sti sa ajute, iar parintii care se confrunta la copiii lor cu aceasta problema vor primi o informatie in plus care le va fi utila

sper sa reusesc sa postez si o selectie din emisiunea de la postul de televiziune, mai ales ca apar si copiii in cateva ipostaze si de cate ori revad emisiunea, ma emotionez cand vad ochii mari ai lui Tudor cum ne privesc…caci el s-a bucurat din plin de atentie si a profitat de cate ori a putut sa puna mana pe microfon si sa imite prezentatorii tv cum ii vede el la stiri…. Antonia tocmai ce adormise si a fost foarte revoltata ca a fost trezita si nu a cooperat deloc

imi aduc aminte ca in luna octombrie …dupa zeci de incercari din partea psihopedagogului lui tudor, am reusit sa scoatem de la el cuvantul “APA”…acum il aud spunand “GAINA NE DA OU”….e totusi un progres…

iesirile cu ei in parc sau locuri publice a devenit deja aventura extrema…amandoi sunt mari, puternici, amandoi vor sa faca ceva diferit in acelasi moment…nu stiu cat voi mai putea sa risc sa ies singura cu ei, caci din cauza hiperactivitatii sunt mereu in miscare, cu o viteza ametitoare..chiar daca acum reusesc mult mai usor decat in trecut sa-i conving ca trebuie sa plecam, ca nu e voie sa ia jucariile altor copiii, ca in acel moment trebuie sa mergem acasa la terapie nu la joaca in parc etc….totusi e mult prea riscant sa iesim doar noi trei, doar o secunda de neatentie e nevoie ca unul sa ajunga in sosea sub masini sau sa se piarda in multime….

la aceasta situatie faceam referire cand am dat interviul pentru ziar, ca ar fi corect potrivit nevoilor lor sa aiba drept de insotitor, sa pot angaja pentru unul dintre ei pe una dintre terapeute, ca sa ma insoteasca la aceste iesiri, mai ales ca ar fi ideal si din punct de vedere al terapiei, caci tutorele respectiv cunoscand ceea ce noi invatam in cadrul programelor, ar sti sa generalizeze.. in final acesta e scopul..nu sa stie sa arate “pomul” pe un cartonas sau intr-o carte, ci sa stie sa-l recunoasca in parc, in padure, pe marginea soselei, sa stie sa-l denumeasca, sa vorbeasca despre el etc…si asa cu fiecare notiune in parte

aud mult prea des fraza “atat ne permite legea”….si nu intotdeauna e asa..doar ca legea se interpreteaza eronat uneori..si nu se fac analize reale ale situatiei de ansamblu si sa se ia decizii cu adevarat in folosul copiilor, macar in limita cat permite legea

dar bine ca mai sunt si oameni, care mi-au dovedit ca nu suntem singuri si fiecare ne-a ajutat cum au putut..si nu ma refer doar la bani, ci la informatii, timp, efort…nu pot sa nu o amintesc pe mihaela din slobozia, care a lipit nopti in sir o macheta a catedralei din Florenta, sa aiba copiii pentru programul de invatat locatii….a iesit opera de arta….ne surprinde mereu cu o jucarie utila pentru terapie sau cu cate un trenulet Thomas donat de baiatul ei pentru recompense la Tudor caci stie ca iubeste personajul respectiv…ne cauta imagini pentru cartonase, ne decupeaza forme geometrice etc….iar pe mihaela noi nu am vazut-o niciodata…ne stim doar de pe net…dar e un exemplu de om care stie ajuta si care deja reuseste sa-si educe si copiii  de mici in acest sens

lista multumirilor e lunga…si mi-e teama sa nu uit pe cineva….Antonia e mereu imbracata ca o printesa datorita unei alte mihaele din iasi de data asta…julia din satu mare ne cauta cele mai bune jucarii pentru terapie, numai ea stie cate descrieri ne-a facut la fiecare, ca  sa putem alege cea mai utila dintre variante….si lista poate continua cu inca multe nume…fiecare gest a contat in primul rand din punct de vedere psihic, caci a aratat ca ii pasa cuiva si ca e increzator in sansele copiilor de a se recupera

scriu aceste randuri, azi 6 mai…e ziua lui tudor ….a implinit 4 ani..LA MULTI ANI, EROUL MEU!