Orele de handbal

Tudor a demarat un nou proiect: curs de handbal, o oră pe săptămâna la sala de sport a şcolii din localitate. Obiectivele sunt diverse: a face mişcare pentru sănătate; a învăţa un joc de grup, pe care-l va practica şi la orele de educaţie fizică în viitor; a asculta comenzile directe ale domnilor profesori (mai ales că îi vor fi profesori şi la orele de educaţie fizică, începând de anul viitor); ce nu înţelege ca şi comandă verbală să facă prin imitare după ceilalţi copii din grup; să interacţioneze cu copiii şi să simtă bucuria unui joc comun; să îşi facă noi prieteni dintre copiii de la cursul de baschet, copii pe care îi va întâlni şi în parcul din localitate sau în alte locaţii şi va putea interacţiona mai uşor cu ei.

prima oră de handbal

Pe fondul unei epidemii de varicelă în şcoală şi a revenirii din vacanţa şcolară, la curs au fost numai Tudor şi încă o fetiţă, spre norocul nostru chiar una dintre fetiţele ce vin la el vinerea seara la jocul organizat. Aşa că se cunoşteau şi fiind doar ei doi, domnul profesor s-a putut ocupa de fiecare individual, astfel încât fiecare mişcare i-a fost explicată şi verbal şi cu model fizic…s-a acomodat şi cu sala de sport şi stimulii de acolo.

a doua oră de handbal

De data aceasta a fost un grup mare de copii la cursul de handbal…Tudor a fost super încântat de acest lucru….dar ca de obicei, de prea mult entuziasm a mai şi avut reacţii prea exagerate….deocamdată important este că merge cu plăcere….că începe să-l asculte pe domnul profesor, iar unde nu înţelege explicaţiile verbale, face prin imitare după ceilalţi copii….că se străduieşte să facă toate mişcările de încălzire (dribling pe loc, în mişcare, pase cu partenerul pe loc, în mişcare, în mişcare cu schimb de locuri partener, în mişcare şi apoi pasă cu spatele, dribling şi aruncare la poartă)…iar copiii îl acceptă şi chiar îl favorizează, căci îl lăsau să marcheze la fiecare şut la poartă ca să-l încurajeze.
Dată fiind diferenţa de vârstă (copii inclusiv de clasa a VI) şi de pregătire (grupul era deja format şi mulţi deja ştiu juca handbal potrivit regulilor jocului), încă nu participă şi la partea de joc de la final, căci numai i-ar încurca…vom mai exersa şi poate până în vară va intra şi el în joc efectiv …aşa că în acele momente, a avut ocazia să facă aruncări la coşul de baschet….deci la el este 2 în 1…şi handbal şi baschet într-o oră.

a treia oră de handbal

De la oră la oră este tot mai bine….merge cu plăcere, încă de cu o seară înainte îşi pune pe orar pictograma cu “handbal”…..ratează mult, dar nu îşi abandoneaza sarcina şi tot mai mult face după modelul celorlaţi copii, nu mai trebuie să-i exemplific eu fiecare activitate…..reacţia copiilor este peste aşteptari…i-au reţinut majoritatea numele şi-l strigă şi vorbesc cu el, iar o fetiţă a venit încă de la începutul orei să-l întrebe dacă vrea să fie ei doi parteneri pentru partea de pase dinainte de jocul efectiv….
Azi a participat şi el la jocul pe echipe, bineînţeles era aşa încântat, că mai mult a alergat haotic, o dată cred că a prins si el mingea şi şi atunci a dat-o prea încet spre un coechipier şi au luat-o adversarii….dar pentru toate există un început şi sperăm la mai bine pe viitor….la final este atât de obosit încât abia îşi târşâie picioarele până acasă.

a patra oară la hanbal

O fetiţă cu mult bun simţ…GIORGIANA…care şi acum şi data trecută a venit din proprie iniţiativă la Tudor şi s-a oferit să fie ea partenerul de pase în partea de încălzire. A încercat să facă şi conversaţie socială cu Tudor…dar la întrebarea lui “Unde locuieşti?” (una dintre puţinele întrebări ce le ştie pune Tudor), i-a dat un răspuns încât l-a băgat în ceaţă ” în timpul săptămânii cu părinţii, în weekend cu bunicii”….la o astfel de întrebare, Tudor aştepta numele localităţii unde stă fetiţa…aşa că a rămas foarte nedumerit.

În sfârşit începe să înţeleagă şi partea de joc efectiv…e aşa încântat de ora de handbal, că nu contează cât este de obosit, ce vreme este afară (azi de exemplu o ploaie măruntă şi rece)…el când ştie că e vineri, ştie că merge la handbal..şi îmi reaminteşte încă de dimineţă de la prima oră.

Azi mi-am dat seama a nu ştiu câta oară, că noi îl pregătim pe Tudor pentru o viaţă “utopică…căci ne chinuim de un an cel puţin să-l învăţăm să vorbească politicos…dar se pare ca aşa puţin se practică aceste obiceiuri în societatea românească şi viaţa reală, încât mereu el face notă discordantă..de exemplu azi la jocul de handbal, când un copil îi recupera mingea ce o scăpa Tudor şi i-o dădea, Tudor de fiecare dată spunea ” Mulţumesc frumos!” şi rămânea cu ochii în soare, căci nimeni nu îi răspundea “Cu plăcere” (cum a învăţat el că sunt pereche cele două replici)…la final de joc, a mers la domnul profesor, iar dânsul îl întreba ce vrea (căci este obişnuit să fie asaltat şi de câte 3-4 copii deodată, fiecare cu cerinţe proprii) şi a fost puţin surprins, că Tudor doar voia să-i spună “La revedere!”…la fel pe casa scării în bloc, puţini sunt cei ce aşteaptă să fie salutaţi ..căci Tudor are un pic de decalaj la faza asta…deşi acum spune complet şi adecvat “Bună ziua vecine!”, “Bună dimineaţa vecine!”, “Bună seara vecine!”..şi toată lumea mă întreabă de ce insist cu salutul, că doar nici ceilalţi copii din bloc nu salută, căci aşa e acum “moda”….sperăm să rămânem totuşi demodaţi şi să reuşească Tudor mereu să vorbească politicos şi cu respect…măcar dacă nu vorbeşte multe, să vorbească cu rost.