Acum a fost rândul măştilor de leuşori, căci galeria orădeana se numeşte Galeria Leilor Roşii….aşă că îmbrăcaţi cu tricourile roşii şi masca de leuşor, au pornit spre meci. Un meci disputat din greu pe teren, cu o atmosfera bubuitoare în tribune, dar copiii au ajuns în stadiul că nu mai sunt deranjaţi, nici măcar de sunete cu adevărat supărătoare pentru oricine, nu doar pentru ei, care au sensibilităţile lor senzoriale (excepţie un instrument ţiuitor din galeria clujeană, care ne-a distrus timpanele la toţi, instrument care uşor ar putea fi încadrat în categoria unelte de tortură).
Antonia a debordat de energie şi veselie, Tudor în schimb, îngrijorat, urmărea evoluţia meciului, parcă el ducea toate grijile echipei orădene pe umeri.
La final, şi-au făcut fotografii cu câţiva dintre jucătorii echipei CSM Oradea. Tudor şi-a întâlnit favoritul, Milos Pesic. Un uriaş blând, care m-a impresionat cu câtă delicateţe se străduia să o ţină pe Antonia, când s-au fotografiat. William Franklin, mereu zâmbitor şi sociabil. Din păcate fotografia cu Daniel Dilon a ieşit blurată, căci Antonia se agita ca un leuşor…dar acum că ştim unde să-i căutăm şi am văzut cât sunt de amabili, vom mai merge şi în viitor, pentru fotografii amintiri.
Related Articles
No user responded in this post
Leave A Reply