Toamna orădeană- 12 octombrie ziua oraşului Oradea

Pentru câteva ore în familia noastră a fost democraţie (în general e dictatură şi legi spartane): tata a vrut să se uite la meci=a rămas acasă, Antonia a vrut să se uite la desene animate=a rămas acasă, mama a vrut să vadă sau măcar audă concert= a mers la toamna orădeană, tudor a vrut muzică şi topogan mare= a mers la toamna orădeană.
Ziua de 12 octombrie, fiind şi ziua oraşului Oradea, a fost punctul de atracţie al “toamnei orădene”:
Vama
Directia 5
Ana Maria Georgescu
Vivere
Tudor a fost foarte mândru de el…se simţea important că a mers numai el, nu şi Antonia..şi că e băiat mare şi poate sta în oraş noaptea.
De la locul unde am parcat maşina, a mers ţintă spre destinaţie..curios…auzea deja boxele bubuind….
Ca de obicei, descurcăreţ a dat din coate până a ajuns în rândul trei în faţa scenei….bineînţeles am nimerit lângă o boxă..încât ne vibrau şi plămânii..
S-a prins la un moment dat că atunci când nu mai vede bine scena, să se uite pe ecrane că e acolo proiectat tot ce se întâmplă pe scenă. Ca de obicei…la astfel de chestiuni e pe fază şi fără îndrumări ştie când să aplaude, când sa ovaţioneze etc.
Oamenii au fost foarte mulţi şi au avut ce să aleagă: unii au cumpărat delicatese sau obiecte de artă…alţii au fost la bâlci…unii la terase să deguste mici şi vin-bere….dar marea majoritate asistau la concert. Totul s-a desfăşurat în Parcul 1 Decembrie, deci te mişcai uşor după interes de la o zonă la alta.
Că să-i respect dreptul de decizie…când a vrut să plecăm de la concert…am plecat dintre spectatori…dar a fost bine şi pentru mine, căci am apucat să-i văd pe scenă pe cei de la Direcţia 5…iar apoi chiar dacă l-am însoţit pe Tudor la joacă, am auzit concertul lor până la final…Super încântat a fost că i-am dat voie să se dea pe topoganul gonflabil cu Scooby Doo. Şi ca un reper de evoluţie, nu ca în trecut când voia pe toate jucăriile şi dacă nu îi făceai pe plac se lăsa cu protest mare de tot, de data aceasta a ales doar topoganul gonflabil, iar la restul mi-a cerut voie doar să se uite cum se dau alţii.
S-a distrat la maxim uitându-se la oamenii ce se dădeau în vapor..ocazie cu care eu făceam generalizări cu el: Ce fac oamenii? Oamenii urcă pe vapor. Cum merge vaporul? Repede. Cum se simt oamenii? Speriat(i). Ce fac oamenii? Urlăăă. Mă bucur că a vrut doar să se uite şi începe să înţeleagă ce este periculos şi anticipiează unde i-ar fi frică…căci la întrebarea dacă vrea să urce pe vapor, am primit un NU categoric….pe când în trecut era tentat de toate maşinăriile, cu cât erau mai terifiante cu atât le dorea mai mult..iar când era sus în ele şi porneau se panica şi urla să oprim să sară….
Când l-am simţit că e obosit l-am întrebat: mergem la maşină sau te joci în parc? PARRRRC. Normal, când are ocazia să se dea în leagăn, pe topogan etc uită de oboseală şi de ora târzie.
Vama nu am mai apucat să o vedem pe scenă..auzeam doar acordurile primei melodii, în timp ce ne îndreptam spre maşină..iar pe drum am ajuns să vedem şi noi vestitul club orădean The One..pt prima dată măcăr cu lumina aprinsă…aşa că putem zice că am fost şi la club …mă rog..cel puţin în faţa clubului..să fim şi noi în trend cu generaţia actuală 🙂
Şi după atâtea “lumeşti”..poza finală este şi cu cele spirituale…în faţa Bisericii cu lună din Oradea.

La mulţi ani orădeni!