pe vânt, pe ploaie şi pe frig, noi totuşi cu drag muncim !!!

Anul trecut am ratat storsul strugurilor si Tudor tot şi-a dorit “sat..struguri…mici, mici…suc”….aşa că anul acesta, indiferent de condiţiile meteo, am mers la ţară la acţiuni agricole de toamnă.

La Tudor se aplică regula: domnul, domn şi când lucrează…înainte de toate şi-a căutat o poziţie cât mai comodă unde să stea, să nu se obosească stând în picioare.
În faza iniţială unii cu munca..alţii cu mâncatul…Cu un roi de viespi deasupra capului, Antonia alegea de zor boabele cele mai mari şi mai zemoase.
Când s-a luat primul pahar de must au început negocierile între bunu şi Tudor: “bea! nu! gustă o gură numai! ok”
Foarte absorbit era de muncă, aşa ca puţin am reuşit să vorbim : “ce faci? eu pun struguri”, ” la ce te uiţi? suc curge”, curios să vadă cauză-efect. Bunu l-a învăţat să îşi umple “coşul” cu struguri luaţi cu mâna din oalele mari, ca să nu se risipească, să cadă pe jos..dar Tudor “bunu, toarna!!!”..căci mereu Tudor caută soluţiile care presupun cel mai mic efort din partea lui.
Antonia era observator la început şi mai făceam generalizări cu ce aveam în jur. “Arată pisica!” şi Antonia s-a executat, deşi absolut deloc nu o interesa să se şi joace cu pisica.
Au făcut amândoi şi activităţi de motricitate fină, cu boabele de porumb de pe ştiulete.
Şi a venit şi rândul Antoniei la învârtit. Antonia e mult mai docilă decât Tudor şi deşi e mai “slabă ca puteri”, ea munceşte mai mult timp şi mai legat decât el..şi fără să caute mereu cele mai uşoare căi.
La final, Antonia ca un om muncitor şi-a dus şi plata cu ea..o găleată cu struguri de la bunu.

123►