Avertisment: pentru cei miloşi sau cei cu stomac sensibil, va rugăm nu vizionaţi două dintre fotografii.
Am mai amintit eu ca primele si “cele mai cele” animale pentru Tudor au fost intotdeauna găinile şi cocoşii. De câte ori am fost în sat la bunici le-a alergat şi bietele de ele ajungeau înghesuite pe sub grămezi de lemne sau în spatele acareturilor, numai să scape de el. Deja când îl auzeau după voce că a sosit se ascundeau. Şi azi s-a produs inevitabilul….unul dintre cocoşi, deşi nu era luat direct “la ţintă” de Tudor, care era ocupat cu suratele lui găini, s-a gândit totuşi că-i vine rândul şi lui şi a alergat de bezmetic 20 de metri şi a facut infarct/AVC şi s-a prabuşit. Aşa că a trebuit sacrificat de urgenţă. A fost prima dată când Tudor a văzut un animal mort (a mai văzut el broaşte zdrobite pe şosea de maşini, dar nu îşi dadea seama ce sunt de fapt). Noi nu l-am învăţat cuvântul mort. El îmi spunea că e rănit cocoşul. Şi îl mângăia pe picioare şi pe pene să se trezească.
Nu a durat mult momentul morbid, dar am vrut să văd dacă înţelege ce s-a întâmplat cu cocoşul.
S-a luat el imediat cu altele: să învârtă în jgheabul vacilor de apă şi în toate oalele cu apă ale găinilor, voia să pună şi pietre, căci mi-a spus că el e “cookie” şi găteşte.
A spart şi nuci şi a reuşit să-şi dea un ciocan şi peste un deget, dar nu suficient de tare încât să-l doară, dar suficient să se înveţe minte şi la restul loviturilor să ştie cum să ţină nuca, încât sa nu nimereacă cu ciocanul şi degetele.
A învăţat şi Antonia să urce în pod, pe scară şi era chiar curioasă ce este acolo sus. Încet începe şi ea să înţeleagă tot mai mult din ce este în gospodărie, a recunoscut porcul, câinele…nu are simţul pericolului, ea voia să le bage mâna în gură la amândoi.
Am încheiat ca de obicei vizita cu un drum la fâneţe, unde pot alerga în voie şi să se bucure de aerul proaspăt şi soarele domol de toamnă.
Related Articles
No user responded in this post
Leave A Reply