Am fost cu copiii in vizita la o prietena, unde atractia principala au fost cei doi catei ai familiei. Tudor s-a jucat de prima data cu ei, Antonia a fost mai reticenta la inceput. Dar dupa ce gazda s-a retras sa-l insoteasca pe Tudor in turul obligatoriu al casei, Antonia s-a apropiat de cei doi catei si si-a impartit cu ei jucariile. Am facut si mici pagube…in timp ce vorbeam cu prietena mea si ne ocupam de Tudor sa-l plimbam cu cosul de rachita, se auzea dupa masa din sufragerie “POC”, “POC”..era Antonia..care alegea globurile albastre de pe brad si le spargea de parchet cu mare entuziasm. Nu s-a suparat nimeni, am mers pe ideea ca “cioburile aduc noroc!”.
Tudor e tot mai incantat de vizitele copiilor din vecini, care vin vinerea pentru ora comuna de joc. In prezenta lor accepta sa faca si lucruri pe care altfel le refuza in mod vehement. Daca Robi sau Anastasia s-au imbracat cu costumele de carnaval, a acceptat, ba chiar a cerut insistent si Tudor sa-l imbracam si pe el. Daca ei canta la mica scena improvizata , cu coif pe cap si la microfon, a acceptat si Tudor sa-si etaleze talentele.
Am introdus tot mai multe jocuri, de cooperare, dar il atrage si competitia.
Cred ca cea mai frumoasa si sincera “recenzie” pe care o putea auzi una dintre terapeutele care au coordonat ora de joc, a fost cea din partea Anastasiei, care ii raporta tatalui ei la telefon ca a “fost foooarte frumos, ne-am jucat cu baloanele, am suflat cu pai in apa, am cantat etc”..copiii chiar se simt bine si vin cu drag la Tudor la aceste ore de joc.
Related Articles
No user responded in this post
Leave A Reply