zile de vacanta

am prins cateva zile cu zapada si am fost la tara, unde piticii s-au dat cu sania bob, pe care am primit-o eu cadou acum 25 de ani de la Mos Craciun…incantati, extenuati, mirati, cu obrajii ciupiti de ger, inaintau ca eroii pe dealul unde am improvizat derdelusul….desi la inceput tudor nu a vrut sa imparta sania cu antonia, a acceptat-o apoi, dar nu i-a dat voie sa stea in fata, numai el trebuia sa fie la carma saniei

am impodobit bradul, chiar in ajun, tudor a ajutat si a pus cu grija globurile..si antonia a ajutat…venea in urma lui tudor si le lua jos de pe crengile bradului
a venit mosul si la noi (un vecin amabil, care a mers pe la toate apartamentele unde erau copii), dar deja fiind a treia vizita in acea zi, dupa nasi, bunic si matusa, copiii erau obositi si nu au fost prea entuziasmati, nu s-au speriat, tudor a spus in loc de colinda o poezie invatata la terapie “semaforul”….antonia s-a uitat la masca de pe fata mosului si apoi a mers la desene animate

am profitat de aceste zile cand suntem acasa cu totii, sa reorganizam camerele de terapie, sa facem curat la materialele folosite, sa cautam noi recompense care sa le mentina interesul pentru o munca eficienta….la fiecare inventar al debaralei ticsite de jucarii, tudor e prezent si mai selecteaza cate o jucarie…m-a impresionat profund, cand a gasit un donald duck, care este dintr-o serie cu un mikey mouse, pe care antonia il indrageste si nu se desparte de zile intregi de el…nu am stiut ce vrea tudor cu donald duck, mai tarziu am gasit raspunsul….l-a cautat si pe mikey mouse si a mers la antonia care deja dormea si i-a pus in mana pe donald si langa ea pe mikey…
mi-a mai dat o dovada cat de bine intelege el rostul lucrurilor, utilitatea lor…si-a gasit un circuit cu cal, l-a verficat si apoi cu indarjire batea la usa de la bucatarie si spunea una dintre putinele propozitii pe care le stie “deschide usa! deschide usa!”..cand i-a deschis tatal lui..a mers direct la provizia de baterii si i-a aratat calul si bateriile..stia ca de aceea nu merge calul, fiindca nu are baterie in interior

noi cei din jurul lui, atat familia, cat si la gradinita il intelegem tot ce vrea, din gesturi, din obiectele care ni le arata…dar lipsa unui limbaj minimal de conversatie, devine deja o limita tot mai serioasa intre el si orice persoana din afara anturajului lui zilnic