acum de cand e cald afara, socializarea cu grupele de masa se face in curte, prin joc comun…ii place atat de mult, incat daca merg mai repede dupa el in vreo zi si-l gasesc in curte, imi spune “la revedere!”..adica sa plec, ca el mai vrea sa ramana
am participat recent la un workshop de 2 zile cu psihologul Paul Morosanu, cand una dintre ideile expuse era tocmai faptul, ca prin terapie il putem invata pe copil multe, dar nu-l putem invata acea emotie de a se bucura de ceva, de a trai emotia “jocului”…ma bucur ca atat Tudor, cat si Antonia au aceasta emotie, care vine de undeva din interiorul lor
cadoul facut de Tudor cu ocazia implinirii varstei de 4 ani, a fost ca a reusit sa scape total de scutec, atat ziua, cat si noaptea…acum urmeaza Antonia la acest program, sper sa avem succes si cu ea
la inceputul lunii iunie, ambii copii vor fi expusi unei evaluari, de abia astept rezultatele..atat ca un raport al progreselor de pana acum, cat si ca recomandari de urmat pe viitor
am vazut o evaluare facuta pentru Tudor la gradinita in luna ianuarie, avea indicele de dezvoltare calculat 54, comparativ cu 43 cat avea in septembrie. avea progrese pe social in mod deosebit. de atunci a progresat si pe limbaj, sa vedem cum vor iesi acum evaluarile
Antonia verbalizeaza tot mai mult, chiar daca nu la comanda noastra, ci in mod spontan. azi mi-a zis MAMA, chemandu-ma sa o scot din tarc..nu cred ca a spus constient cuvantul, cu semnificatie, dar nu pot sa nu ma bucur
am gasit azi un aparat electronic de masurat greuatea si inaltimea..de mult timp cautam..deoarece ei nu stau 10 secunde in loc, era o mare problema sa reusim sa-i masuram si cantarim..Tudor la 4 ani are 27 kg si 1.15 m, iar Antonia la 2 ani are 16 kg si 0.95 m. Nu stiu cum cresc asa “uriasi” dintr-un bol de alimente pe zi cat mananca ei, caci din pacate pe partea de alimentatie nu am inregistrat niciun progres, mananca foarte putin amandoi si foarte putine alimente ( maxim 6 fiecare), total nesanatoase.
cu terapia mergem bine, la Tudor am reusit sa-i mai invingem inca o data incapatanarea si sa-l facem sa lucreze continuu, fara pauza dupa fiecare sarcina si fara refuzuri, iar Antonia e tot mai atenta si a acceptat ca acum va avea ore si dupa amiaza, caci i-am marit putin numarul de ore
se bucura amandoi de iesirile in parc si la padure, in sat la bunici, deja stiu toate cararile si toate atractiile..pentru Antonia de exemplu, atractie maxima fiind musuroaiele, efectiv acoperindu-se cu pamant
din nou s-a vazut ce importanta e comunicarea intre parinti, caci eu observasem ca e “prea mult incantata” de pamant si de nisipul din parc, dar nu am “diagnosticat” problema..a fost nevoie sa-mi spuna prietenii din Timisoara, ca e o alta disfunctie senzoriala si sa-mi dea idei cum sa tratez problema…asa ca de saptamana viitoare voi avea in casa un lighean urias umplut cu faina de malai de aceea mare, zgrunturoasa, unde Antonia isi va face “baile zilnice” pentru desensibilizare (ideea cu boabe de fasole era buna, dar nu am curaj, dupa experienta de acum o luna cu Tudor, care si-a varat 2 boabe de alune adanc in nas, incat am trecut prin clipe de cosmar, pana am reusit sa le scoatem)
cautam trambulina..stie cineva vreuna rezistenta si care sa nu o poata ridica Tudor cu susu in jos? ca deja salteua (pusa pe covor pentru sarit) nu rezista mai mult de 2-3 luni pana ii ies arcurile si devine periculoasa si trebuie aruncata, deja am schimbat vreo 5
Related Articles
No user responded in this post
Leave A Reply