LECŢII DE SUPRAVIEŢUIRE -AUTISM CHANNEL!

Vă amintiţi emisiunile de pe Discovery Channel, cu lecţii de supravieţuire în sălbăticie ??? Şi într-o casă cu un copil autist (în cazul nostru cu doi) înveţi încet cum poţi supravieţui, zi de zi, încât să eviţi la minim riscurile de accidente de orice fel, dar şi să îi creezi un mediu potrivit evoluţiei. Încet, încet dispar vitrinele de sticlă, obiectele de design interior inutile în esenţă, dar menite să bucure privirea zi de zi, ghivecele de flori….am renunţat la saci de haine din garderoba proprie..iar ultima renunţare a fost la cărţile adunate cu drag încă din copilărie…

Şi începi să-ţi umpli casa de obiecte despre ca căror existenţă poate nici nu ştiai înaintea aflării diagnosticului de autism, asociat copilului tău.

Uşa de intrare este mereu închisă cu cheia, iar cheia este pusă undeva sus pe un dulap (cred ca Tudor ar reuşi totuşi printr-un exces de zel să ajungă la ele, dacă s-ar cocoţa pe vreo două scaune suprapuse..cum l-am mai surprins in trecut…dar totuşi mizez că din orice cameră l-am auzi şi am apuca să ajungem la el, înainte să iasă afara….in prezent mizez şi pe faptul că înţelege că nu este voie să facă acest lucru şi nu-l mai tentează…dar, ca de obicei mai bine prevenim, decât să regretăm ulterior)

La geamuri le-am scos clanţa cu care se deschid-închid…

şi umblăm cu clanţa mobilă în funcţie de cum avem nevoie de aer proaspăt ori ba 🙂 Stăm la etajul 4 şi nu vreau să risc o aterizare forţată a vreunuia, care se apleacă în afară, absorbit de jocul copiilor de pe spaţiul verde de lângă bloc sau de vreun camion mai interesant ce trece prin parcare…

Uşile de la: baia mare (risc de inundaţie, băgat mâna în WC), baia mică (devenită depozit pentru toate substanţele chimice), bucătărie (acces la balcon şi geamurile de acolo, singurele rămase cu mâner, risc de inundaţie la chiuvetă, cuţite şi alte ustensile periculoase, risc de opărire in timp ce se găteşte)..toate aceste uşi au un închizător montat sus unde să nu ajungă ei …în plus am pus şi la camera Antoniei de terapie, pe de o parte să nu evadeze ea când pregăteşte terapeuta materiale, pe de altă parte să nu intre Tudor peste ea, în încercarea de a se sustrage de la terapie sau că-şi aminteşte că are nu ştiu ce jucărie la ea în cameră.

În spatele uşilor pusă câte o pernă, să nu se producă daune când trântesc uşile de zeci de ori pe zi, dar şi pentru a diminua zgomotul de “trântit” atât pentru a nu-l deranja pe celălalt în terapie, dar şi pentru a-i scuti pe vecini măcăr de un minim de deranj din acest punct de vedere.

Avem doar patru scaune scunde, pe care le folosim în terapie (se vede după gradul de uzură, că şi-au făcut treaba cu prisosinţă)…ideea era să nu se poată căţara pe ele ca să ajungă la încuietorile amintite anterior…dar oricum Tudor s-a gândit la o combinaţie şi mai periculoasă, ca a pus două scaune unul peste altul şi aşa încerca să ajunga la ceva de sus, interzis (mi-am dat seama ce anormal trăim săptămânile trecute când o vecină voia sa împrumute 2 scaune pentru un eveniment ce-l găzduiau şi sper că m-a crezut, că nu am avut să-i dau fiindcă noi nu avem scaune normale, numai de pitici)
masa şi scaunele lui Tudor

masa şi scaunele Antoniei

După cum am zis, îndeosebi eu şi soţul am renunţat în mare parte la garderoba proprie (oricum hainele office de pe vremea când eram “om de birou şi învârtitor de hârtii” nu se mai potriveau cu activităţile mele zilnice: parcuri, păduri, bălţi, noroaie, călărie, curse de alergat găini în sat, tras cu sania pe hârtoape etc)..iar în locul hainelor acum odihnesc jocuri şi jucării, precum şi alte materiale de lucru în terapie…şi nu au fost de ajuns dulapurile şi am făcut încă un dulap uriaş şi încă unul…şi încă un rand de rafturi…şi tot nu încap cum trebuie

un dulap uriaş înalţimea camerei şi cât este holul de lung cu jocuri, haine pentru meserii, marionete pentru teatru..

alte cutii sub birou

papuşi expresive pentru program emoţii

dulapul lor din dormitor, ajuns înlocuit de etajere, jumate jocuri, jumate haine

cărţi

materiale Antonia:
multe cutii

un dulap de jocuri

lada de sub pat plină de incastre

Dosare pentru monitorizări (tot ce se lucreză în terapie, la sfârşit de sesiune se scrie în dosare)
dosare monitorizări Tudor

mape cu fişe de lucru…zeci de mape cu fişe de lucru…..

dosare monitorizări Antonia

Timere vizuale (de birou, perete, pe mână)

ceas, brăţară cu număr de telefon în caz că se pierde când e afară

clickere mecanice pentru monitorizat frecvenţa diferitelor comportamente

Mingi de fitness+căluţi de sărit pentru ca să le acoperim măcar parţial nevoile de autostimulare prin sărit…aşa sar într-un mod adecvat

mingea lui Tudor

mingea Antoniei

căluţii de sărit

Trambulină, în acelaşi sens achiziţionată

Hamac+trapez pentru recompensă, mişcări pentru aparatul vestibular, din nou necesare lor din punct de vedere senzorial

scaun balansoar, tot pentru necesitatea de legănare

diverse jucării şi perii pentru stimulare senzorială tactilă

O masa decupata cu o cutie mare pentru activităţi senzoriale sau joc cu apă şi peşti-broaşte etc

Veste cu greutăţi pentru a suplini nevoia de presiune şi pentru a diminua hiperactivitatea (deşi Antonia poate sări pe trambulina cu cele 2 kg şi ceva puse pe ea, dar per total şi-au făcut îndeplinit scopul, căci de când le poartă constant se văd rezultate + manşete cu greutăţi pentru diminuare autostimulări tactile şi pentru o poziţie corectă la scris-desenat-colorat

Coş de baschet

Covoare educative tematice..pentru şotron, generalizări la diferite programe, joc imaginativ

cele 4 anotimpuri

generalizare forme geometrice

oraşul

bob the builder

zoo

la fermă

pe şantier

Pictograme cu rutine:
în baie
paşii pentru toaletă-băiat

paşii pentru toaletă-fată

paşii de spălat mâinile

paşii pentru făcut baie-băiat

paşii pentru făcut baie- fată

în dormitor: paşii pentru trezire şi rutina de dimineaţă, inclusiv îmbrăcat, paşii pentru rutina de seară şi mers la culcare

pe hol pentru Tudor, în cameră terapie la Antonia: orarul zilei actuale, anul, anotimpul, luna
orare “la purtător” pentru activităţile de la şcoală-grădiniţă (sunt la grădi-şcoală, nu le-am fotografiat)

starea vremii

orar zilnic Antonia

pe uşi la dulap pictograme pentru a încuraja comportamentele pozitive faţă de copii

şi tot pe uşi la dulap, pictograme de unde îşi alege cântecele pe care vrea să le cântre într-o sesiune de terapie

Sistem de aversiv, folosit la un moment dat la Tudor pentru comportamentele problemă, la care nu mai găseam rezolvări pe cale paşnică

Sisteme de tokeni…actuale, ca am schimbat multe şi ca prezentare şi ca formă şi ca norme după care erau câştigaţi…timp de 4 ani..

Tablă multifuncţională (scris cu creta-pictat pe rola de hartie-scris+desenat cu marker) la fiecare în cameră, căci ei lucrând de multe ori simultan, ajunsesem sa plimbăm tabla de la unul la altul şi se deranjau reciproc

tabla lui Tudor


tabla Antoniei

Oglindă pentru exerciţii de logopedie

Cameră video, atât de utilă..filmăm toate instructajele şi descarc pe dvd-uri, care circulă cât mai repede pe la toate terapeutele să apuce să vadă orice detaliu ce nu au reuşit să-şi noteze în timpul instructajului…utile aceste instructaje de câte ori apare un nou terapeut în echipă şi trebuie instruit temeinic şi în timp foarte scurt….filmăm sesiuni de lucru ale terapeutelor, în primul rând pentru ele, căci altfel te vezi din afară şi poţi să apreciezi care e cea mai bună abordare pentru copil, ce declanşează un protest al copilului, cum lucrează colega ta încât reuşeste să aibă o eficienţă mai bună?

Laptop, ipad, necesare atât pentru a lucra pe ele în terapie, cât şi ca recompensă…şi ca să fie o recompensă puternică, care să-i motiveze, din păcate nu mai au acces la ele aproape deloc, aşa la liber, să navigheze ei pe unde vor
(la acestea electronice nu postăm fotografii să nu vină cuiva ideea să ne uşureze de ele 🙁 )

Video şi casete cu desene animate, dvd-rom şi colecţia de dvd-uri cu desene animate…de la Magic English, Tudor a învăţat singur engleza…

Animale de companie: pisică şi două ţestoase

Această postare nu are rolul să vă dezvăluie interiorul apartamentului nostru, a cărui degradare este într-o evoluţie continuă în ultimii 7 ani…nu are rol nici de laudă cu “bogăţiile” adunate…are rol ca să arate familiilor care fac terapie sau sunt pe punctul de a începe terapia, ce fel de materiale vor fi necesare şi totodată să fie şi un exemplu că …deşi foarte greu….se poate îmbina terapia cu “locuitul zilnic” în aceeaşi casă…şi că se pot asigura copilului toate materialele necesare. Într-adevăr trebuie multe căutări, informare despre ce este nevoie, încercări de a găsi cele mai bune surse de achiziţionare a acestora prin perspectiva raportului preţ-calitate, apelat la ajutorul prietenilor pentru cele aduse “de peste mări şi ţări”….
La noi sunt aşa multe căci şi ce nu mai e de nivelul lui Tudor, trebuie să pastrez pentru Antonia, care vine din urmă…iar de când cu jocurile de vineri seara, când la Antonia este grup de 3 copii, iar la Tudor a fost şi de 7 copii deodată, a trebuit să achiziţionez multe jocuri de grup..care fiind mari, ocupă şi mult loc.

DAR PÂNĂ LA URMĂ, OBIECTELE SUNT OBIECTE…IAR VIITORUL COPILULUI DVS CONTEAZĂ MAI MULT DECÂT ORICE LUCRU MATERIAL…nu lăsaţi motive şi justificări (uneori autojustificări) de genul: ” nu am loc”, “nu am materiale”, ” dacă face terapie acasă o să ajungă să urască să mai stea în casă” să fie piedică pentru începerea terapiei ….obişnuiţi-vă cu ideea ca terapeuţii vor fi ca nişte membri ai familiei dvs, vă vor surpinde şi în pijama în unele dimineţi, vor vedea şi ce meniu este în ziua respectivă, dacă chiuveta e curată, praful s-a mai depus pe etajeră etc, dar dacă veţi şti selecta ca terapeuţi persoane cu bun simţ şi cărora într-adevăr să le pese de copil, la fel ca dvs şi terapeuţii vor trece peste aceste neajunsuri zilnice şi vor încerca să îşi desfăşoare zi de zi activitatea înspre binele copilului, folosindu-se de tot ce le puneţi la dispoziţie.

În general familiile cu care ţin legătura ştiu de unde cumpăr eu jucării (de obicei second hand şi cumpărate online), ştiu şi de unde am achiziţionat timerele, clickerele, hamacul, trambulina etc…ştiu unde îmi fac fişele de lucru şi covoarele educative tematice…căci eu am oferit mereu aceste informaţii, căci şi alţii mi le-au oferit mie când am avut nevoie (şi le mulţumesc din nou) …dar dacă sunt şi persoane care nu au încă aceste informaţii, pot oricând să mă întrebe, căci le răspund cât mai prompt posibil.