azi am reinceput terapia dupa o vacanta de vara de 3 saptamani…a fost o vacanta cum nu au avut in ultimii 5 ani si probabil ca nu vor avea nici in urmatorii 5 …caci ne-a epuizat din toate punctele de vedere..si energie si financiar…dar erau asa de obositi amandoi inainte de vacanta, incat se miscau “in reluare” si uneori abia puteau vorbi….se cerea in mod disperat o rupere de ritm si scoaterea lor din rutina zilnica

am facut o miniexcursie de o zi intr-un alt oras la 1 ora jumatate de mers cu autobuzul…a fost o pretestare a rezistentei lor si rabdarii lor la drum lung, doar cu mine…..nestiind exact ora plecarii, am stat in autobuz in parcare peste 40 de minute intr-o caldura de nesuportat…pot spune ca s-au comportat foarte bine, antonia a fost un pic mai agitata la final de calatorie, dar nu a deranjat mai mult decat un copil normal de varsta ei…
in vizita respectiva, la finii nostri, s-au adaptat rapid la noul mediu, am reusit chiar sa le dau la amandoi mancare gatita (pt tudor a fost prima data cand a mancat in casa altcuiva, decat la noi)..tudor a acceptat foarte usor sa fie supravegheat si indrumat de fina noastra, iar baiatului ei i-a testat toate jucariile si ii cauta compania in mod constant..si in oras vana locurile de joaca si impresia ce mi-a lasat a fost ca pentru el acea excursie de o zi a fost prea scurta…ca ar mai fi avut de explorat macar 2-3 zile….

prinzand curaj ca sunt “cuminti” la drum lung…am fost la o gradina zoologica din Ungaria…este una dintre cele mai mari din Europa, avand un spatiu larg si foarte multe specii de animale….in fotografiile postate am surprins unele dintre animalele vizitate…tudor a fost incantat de girafa si de strut..antonia de pasari…tudor a intrat si a vizitat tot ce se putea vedea si ne dadea emotii insotitorilor ca-l pierdem, caci fiind duminica, era foarte aglomerat, iar el “descurcaret din fire” se strecura printre vizitatori sa ajunga cat mai aproape de vitrine si de garduri sa vada tot, daca ar fi putut si sa le atinga…a fost si o verificare a cunostintelor, caci nu in zadar facem identificare de animale salbatice de 2 ani, a recunoscut si a numit majoritatea dintre ele….antoniei i-a fost frica sa intre in spatiile inchise unde erau amenajate acvarii sau diverse alte custi, cascade, poduri din lemn si funii etc…era acel efect de “pestera” cu intuneric si muzica de fundal sau diverse zgomote foarte stridente si au speriat-o….ea a ramas afara la niste tasnitori de apa, unde a facut un dus gratis asa imbracata…dar la peste 35 de grade cat era la orele amiezii a fost doar o racorire binefacatoare..si mai apoi, biata de ea, rapusa de caldura s-ar fi aruncat si in balta crocodilului sau hipopotamului, nu o deranjeau “vecinii’ de scalda
apreciat de ei au fost si miniparcul de distractie de la iesirea din gradina zoo, unde au mers cu trenulet, cu diverse masini…desi pare ceva banal, lucruri dorite de orice copil …pentru noi sunt toate incununarea unor eforturi de ani de zile…privind acceptarea noului mediu, a atator stimuli, a rabdarii, rezistentei fara impotriviri sau rabufniri/agresiuni…a simplului fapt ca tudor a rezistat 20 de ture cu trenuletul de jur imprejurul circuitului fara ca eu sa alerg de bezmetica in paralel cu el de frica ca se arunca in timpul mersului din vagon, ca la un moment dat i se parea ca alt vagon e mai frumos si voia sa schimbe (cum a facut de atatea ori in trecut)…a faptului ca stie sa-si bage singur fise la masinuta electrica, ca nu-i mai sperie pe niciunul zgomotele stridente care insotesc de obicei aceste masinute cand functioneaza….chiar la final au fost si intr-un parc din apropierea parcarii, un parc deosebit, unde erau adunati copii ce vorbeau in minim 4 limbi, dar si ai mei ca si restul au reusit sa se inteleaga intr-o limba universala a copiilor…si-au dat unul la altul randul, au ras impreuna, veneau toti curiosi cand unul “descoperea” ceva inedit

am ajuns si pe litoral…cu mari emotii, sa nu se repete situatia de cand tudor avea 1 an si ne-am petrecut tot sejurul in parcari si parcuri prafuite, el fiind inspaimantat de valuri dupa primele 2 zile…dar temerile au fost in zadar..in fiecare dimineata incolonati mergeau spre plaja, fiecare cu colacul si galetusa de jucarii pentru nisip….situatia a fost diferita de la zi la zi..uneori voiau numai unde era apa adanca, alteori tudor se plimba minim 2 km prin apa in stanga sau in dreapta locului unde ne pusesem cearceaful…alteori se jucau pe plaja la groapa de nisip….dupa amiezile erau dedicate plimbarilor de explorare..am ajuns in mamaia in mai multe zile, unde au urcat fara nicio retinere in telegondola..in satul de vacanta tudor ne-a demonstrat ca el stie de fapt sa conduca singur pe circuit o motocicleta electrica..antonia a urcat pentru prima data in viata pe carusel…au mancat inghetata cat pentru un an…au mancat si mancare gatita, desi cu insistente, dar chiar si ciorba de peste cu mirosul specific a ajuns sa fie gustata….in constanta am fost la delfinariu, tudor foarte atras de delfini, mai ales ca a prins un loc “in picioare” chiar langa instructori, deci traia pe viu reprezentatia delfinilor…la minirezervatia naturala s-a luptat cu un mascul de lebada neagra, fiind si muscat de vreo 2 ori…in general la tudor am observat o tendinta de chinuire a animalelor, izvorata nu din dorinta de a le face rau, ci de a le pune in miscare…la coliviile cu papagali lovea plasa de sarma ca sa-i faca sa zboare, la strut ca sa-l faca sa alerge voia sa-l traga de gat prin sarma gardului etc…..cel mai mult m-a impresionat la planetarium, unde a stat mai mult de jumatate de ora in liniste, pe intuneric, urmarind pe bolta planetariumului acele pete de lumina ce reprezentau planete, constelatii…daca ne gandim ca el nu intelegea absolut nimic din explicatiile ce insoteau proiectarea si ca trebuia sa stea in liniste, pe un scaun, pe intuneric, eu zic ca a fost mare lucru pentru el…la acvariul din constanta a fost impresionat de pestii mari ai marii negre, s-a reintors de cel putin 5 ori la acvariul urias care ii gazduia….foarte palpitant si pentru ei, dar si pentru noi a fost plimbarea cu un minivapor in largul marii…antonia a fost putin deranjata de faptul ca am imbracat-o cu vesta de salvare, dar din punct de vedere al fricii cand ne balansam peste valurile tumultoase nu au schitat nici un gest niciunul (nu la fel de curajoasa eram eu, care pentru ei a trebuit sa trec si peste aceasta bariera a fricii..oricum cred ca fost pt mine prima si ultima plimbare cu vaporul..prefer uscatul totusi)…am ajuns si la Cetatea Histria..la km zero la soselei, de jur imprejur numai lacuri si vegetatie..mari emotii cu tudor in muzeu…caci voia sa scoata sticla de la vitrine si sa puna mana pe exponate..la coloanele unde erau insciptionate in piatra diverse mesaje de mii de ani, tudor voia sa puna degetul pe litere sa citeasca…macar acum avea motiv sa nu stie, ca multe nu erau scrise nici macar in latina, deci nici macar la nivel de litera nu ar fi putut citi…afara, unde sunt zidurile cetatii, voia sa faca escaladari, sa sara in puturi…dar la final putem raporta ca nu am facut niciun dezastru si istoria a ramas “nestirbita” de vizita noastra
de antonia nu am scris asa multe..dar desi ea nu are iesiri spectaculoase, nu inseamna ca nu a trecut testul ..caci un test de viata reala si comportament a fost pentru ei intreaga vacanta…pe drumul spre litoral si spre casa, la ora 3 noaptea antonia zburda prin benzinarii..nu o mai sperie tot ce in jur, stie ca trebuie sa stea cu adultii ce o insotesc, ca ei o protejeaza si-i ofera tot ce are nevoie, am observat la ea un salt din punct de vedere al “inteligentei”..pare ca pricepe mult mai multe, stie sa lupte pentru lucrurile ce si le doreste, nu mai accepta asa usor sa fie “vioara a doua”…din pacate s-au intensificat in aceasta perioada si autostimularile tactile (acea nevoie de a imbratisa incontinuu si de a impunge cu barbia) ..a si muscat foarte des si infiorator de tare, tinta fiind tudor in momentele cand ii schimba programul favorit la televizor sau cand striga si o deranja auditiv..dar ne-am obisnuit deja sa nu fie nicioadata totul perfect, ci le primim asa cum se servesc “una calda, una rece”
asta a fost vacanta de vara..pana in ajun de craciun intram in terapie zilnica…sa speram cu rezultate bune la amandoi

in fiecare weekend incercam sa-i scoatem din rutina…tot mai mult prefera amandoi vizitele la tara, pe camp, in aer curat..jocul cu animalele…au calarit caii unui vecin, dar si oaia bunicului

dupa 4 ani de “abstinenta” tudor a reinceput sa manance alimente noi…asa timid, cateva guri, la inceput cu multe insistente, dar acum zi de zi mai incercam un nou gust, un nou aliment…el abia acum descopera ce este inghetata, prajitura, diferite fructe..o faza draguta a fost cand i-am dat prajitura cu furculita de plastic si el striga AU! AU! de frica ca se inteapa in furculita si se chiunuia sa ia prajitura fara sa atinga furculita….a incercat si mititei, carne de pui, paprikas…deci si mancare gatita nu numai dulciuri..din pacate, faptul ca organismul lui nu e obisnuit cu astfel de alimente, ne-a creat si mici probleme, de la foarte putina maioneza din sandwich a facut enterocolita, dar am depasit momentul

antonia a inceput programul de toaleta, suntem inca la inceput, mai avem multe accidente, dar totusi a priceput ce asteptam de la ea si se straduieste…poate in sfarsit dupa 5 ani de schimbat scutece, ba la unul, ba la altul, iar pentru o perioada de un an jumatate la amandoi..in sfarsit vom abandona si noi acest sport, tocmai cand devenisem experti dupa mii de scutece schimbate

Tudor a implinit 5 ani! A fost sarbatorit la gradinita de colegii lui. Cu ajutor din partea dnei. educatoare ELI si a psihopedagogului IOANA a taiat tortul exersand comanda “Taie”, a suflat in lumanari conform comenzii “Sufla”…deci a meritat sa exersam de atata timp comenzile, caci macar le-a indeplinit intr-un cadru adecvat..mai greu a acceptat sa i se cante “LA MULTI ANI!” (trecem printr-un moment de disconfort auditiv la melodii si reactia imediata e ca-si baga degetele in urechi)..iar la final revolta i se citeste pe chip, cand la vesnica intrebare: “Cati ani ai?”..nu intelegea de ce nu i se mai accepta raspunsul “patru”, ci i se sopteste “cinci”.
A durat cateva zile pana si-a insusit noul “prefix”..acum stie ca raspunsul corect este 5.

O surpriza placuta ne-au facut si doua familii cu care tinem legatura si care au copii speciali ca ai nostri…i-au facut si ei un tort surpriza pe care i l-au adus acasa…Tudor s-a mirat de tort si s-a bucurat de vizita celor care l-au livrat…Antonia s-a bucurat doar de tort, caci daca tot si-a diversificat alimentatia a profitat sa devoreze jumatate din el. Multumim Gabi, Iulia, Emil si Madalina pentru surpriza.

Cum ziua lui de nastere a coincis cu aniversarea a trei ani de la infiintarea Asociatiei locale de autism SOS BIHOR, am primit si de acolo o felie de tort…asa ca Tudor a avut o zi “indulcita”

Antonia si-a sarbatorit ziua de nastere la gradinita, atat intre colegii de la grupa speciala, cat si intre colegii de la grupa mica normala. A fost prima data cand a stiut sa sufle in lumanari.
In ultimele luni a facut mari progrese pe partea de integrare in colectiv. Cauta atat compania adultilor care o supravegheaza la gradinita, cat si a copiilor. Din fericire pentru noi, uitate sunt zilele de anul trecut de la cresa, cand o lasam urland, o gaseam adormita (isi inducea o permanenta stare de somn, sa se sustraga participarii la grup) sau umbland fara tinta.
Cea mai mare realizare din ultimul timp este introducerea a peste 20 de alimente noi, in special hrana gatita. Inca e nevoie sa avem la indemana alimentele ei preferate, pe care le folosim ca recompensa, daca accepta sa manance o gura din noul aliment, primeste si o gurita mica din alimentul recompensa. Accepta sa fie hranita de personalul de la gradinita, precum si de toti tutorii ei.
Pe partea de verbalizare, este la nivel de silaba, imita la cerere destul de multe silabe. Inca e o problema faptul ca nu discrimineaza bine sunetele, ea daca ii cerem sa zica “DA” zice cu toata convingerea “CA” sau “GA”…ea asa aude in capusorul ei micut.
Deja s-au introdus in program cateva cereri, pe care trebuie sa le spuna in orice situatie. Nu primeste apa, daca nu spune “APA”, nu primeste suc daca nu spune “UC”, nu mergem cu ea cand ne ia de mana daca nu spune si “HAI”, daca vrea un obiect trebuie sa raspunda la intrebarea “VREI?” cu “DA”, nu pleaca de nicaieri fara sa faca gestul de la revedere si sa zica “PA”. Ii cerem doar ceea ce poate spune, dar incercam sa profitam de silabele pe care le poate spune sa le folosim in mod functional.
Incep sa-i placa cantecele pe care le exersam la ora de terapie. La doua dintre ele stie sa faca si ea miscarile corespunzatoare care insotesc cantecul.
Se observa tot mai mult nevoile senzoriale pe care le are. Are nevoie sa fie apasata cu presiune, mai ales in zona stomacului. Ii place sa-i facem un masaj cu crema si o periuta pe brate. Ii place sa o rostogolim pe mingea de fitness. Intr-adevar dupa astfel de mici pauze in care ii raspundem nevoilor ei senzoriale se relaxeaza si putem lucra cu ea mai eficient restul sesiunii de lucru. Afara se vad si mai bine aceste nevoi, de a freca cu mana gardurile tencuite grunjos, de a mangaia muschiul de pe copaci, atinge cu fata scoarta copacilor, farimiteaza cu mainile bulgari de pamant etc. Ar sta si o zi prinsa in astfel de indeletniciri daca ar fi lasata.
Am inceput si la ea orele de joc. O are partenera pe Anastasia, fetita prietenilor si vecinilor nostri. Suntem chiar la inceput cu aceste ore de joc, dar sper sa devina un moment mult asteptat de Antonia, cum este cazul la Tudor, cand ii vin lui colegii de joaca. Vom iesi si afara, sa ne jucam “de-a prinselea” si “cucu-bau”, singurele jocuri pe care chiar le traieste cu intensitate si le joaca corespunzatr.
Ne-am largit si echipa, acum are “4 mamici de schimb”. Terapeutele Antoniei sunt diferite ca personalitate si temperament, dar sper eu ca se completeaza foarte bine si ca fiecare o ajuta pe Antonia cat de mult poate, atat prin programul comun urmat, cat si prin micile diferente de abordare care tin de fiecare in parte.
De cateva luni echipa Antoniei are asigurata coordonarea de catre o membra a echipei Asociatiei Autism Transilvania din Cluj Napoca. Ma bucur ca ni s-a alaturat si ne indruma, da dovada de seriozitate, implicare, ne-a ajutat in continuarea programului inceput de noi, dandu-ne noi directii de urmat si idei de deblocare unde bateam pasul pe loc. Sa speram ca in curand vom avea si mai multe realizari de enumerat si in ceea ce o priveste pe Antonia.

Am fost cu copiii in vizita la o prietena, unde atractia principala au fost cei doi catei ai familiei. Tudor s-a jucat de prima data cu ei, Antonia a fost mai reticenta la inceput. Dar dupa ce gazda s-a retras sa-l insoteasca pe Tudor in turul obligatoriu al casei, Antonia s-a apropiat de cei doi catei si si-a impartit cu ei jucariile. Am facut si mici pagube…in timp ce vorbeam cu prietena mea si ne ocupam de Tudor sa-l plimbam cu cosul de rachita, se auzea dupa masa din sufragerie “POC”, “POC”..era Antonia..care alegea globurile albastre de pe brad si le spargea de parchet cu mare entuziasm. Nu s-a suparat nimeni, am mers pe ideea ca “cioburile aduc noroc!”.

Tudor e tot mai incantat de vizitele copiilor din vecini, care vin vinerea pentru ora comuna de joc. In prezenta lor accepta sa faca si lucruri pe care altfel le refuza in mod vehement. Daca Robi sau Anastasia s-au imbracat cu costumele de carnaval, a acceptat, ba chiar a cerut insistent si Tudor sa-l imbracam si pe el. Daca ei canta la mica scena improvizata , cu coif pe cap si la microfon, a acceptat si Tudor sa-si etaleze talentele.
Am introdus tot mai multe jocuri, de cooperare, dar il atrage si competitia.
Cred ca cea mai frumoasa si sincera “recenzie” pe care o putea auzi una dintre terapeutele care au coordonat ora de joc, a fost cea din partea Anastasiei, care ii raporta tatalui ei la telefon ca a “fost foooarte frumos, ne-am jucat cu baloanele, am suflat cu pai in apa, am cantat etc”..copiii chiar se simt bine si vin cu drag la Tudor la aceste ore de joc.

am prins cateva zile cu zapada si am fost la tara, unde piticii s-au dat cu sania bob, pe care am primit-o eu cadou acum 25 de ani de la Mos Craciun…incantati, extenuati, mirati, cu obrajii ciupiti de ger, inaintau ca eroii pe dealul unde am improvizat derdelusul….desi la inceput tudor nu a vrut sa imparta sania cu antonia, a acceptat-o apoi, dar nu i-a dat voie sa stea in fata, numai el trebuia sa fie la carma saniei

am impodobit bradul, chiar in ajun, tudor a ajutat si a pus cu grija globurile..si antonia a ajutat…venea in urma lui tudor si le lua jos de pe crengile bradului
a venit mosul si la noi (un vecin amabil, care a mers pe la toate apartamentele unde erau copii), dar deja fiind a treia vizita in acea zi, dupa nasi, bunic si matusa, copiii erau obositi si nu au fost prea entuziasmati, nu s-au speriat, tudor a spus in loc de colinda o poezie invatata la terapie “semaforul”….antonia s-a uitat la masca de pe fata mosului si apoi a mers la desene animate

am profitat de aceste zile cand suntem acasa cu totii, sa reorganizam camerele de terapie, sa facem curat la materialele folosite, sa cautam noi recompense care sa le mentina interesul pentru o munca eficienta….la fiecare inventar al debaralei ticsite de jucarii, tudor e prezent si mai selecteaza cate o jucarie…m-a impresionat profund, cand a gasit un donald duck, care este dintr-o serie cu un mikey mouse, pe care antonia il indrageste si nu se desparte de zile intregi de el…nu am stiut ce vrea tudor cu donald duck, mai tarziu am gasit raspunsul….l-a cautat si pe mikey mouse si a mers la antonia care deja dormea si i-a pus in mana pe donald si langa ea pe mikey…
mi-a mai dat o dovada cat de bine intelege el rostul lucrurilor, utilitatea lor…si-a gasit un circuit cu cal, l-a verficat si apoi cu indarjire batea la usa de la bucatarie si spunea una dintre putinele propozitii pe care le stie “deschide usa! deschide usa!”..cand i-a deschis tatal lui..a mers direct la provizia de baterii si i-a aratat calul si bateriile..stia ca de aceea nu merge calul, fiindca nu are baterie in interior

noi cei din jurul lui, atat familia, cat si la gradinita il intelegem tot ce vrea, din gesturi, din obiectele care ni le arata…dar lipsa unui limbaj minimal de conversatie, devine deja o limita tot mai serioasa intre el si orice persoana din afara anturajului lui zilnic

am intrat in vacanta de iarna de la gradinita
au trecut si serbarile…antonia a fost cuminte, a stat in rand cu ceilalti copii in asteptarea mosului, dintre cantece stia si ea la unul cu ajutor din partea shadowului sa faca miscarile, nu s-a mai speriat de Mos Craciun ca anul trecut..si mai ales ii place sa fie imbracata elegant, intelege ca e ceva deosebit
apare si tudor in fotografie, exersand pentru serbare alaturi de una dintre educatoarele lui, dna. Eli….pacat ca anul acesta serbarile la ambii copii s-au tinut fara participarea parintilor, asa ca doar ce am vazut si noi in poze si filmari stim despre comportamentul copiilor la serbare

sunt incantati de zapada ce s-a asternut de cateva zile peste tot…facem drumetii lungi in ger..in compania cate unei jucarii pe care tudor “si-o scoate la plimbare”…un bebe de plus, o oaie…antonia inca nu intelege ca iarna nu ne putem da pe leagan si pe topogan…

pozele cu tudor imbracat in doctor, politist, le facem in cadrul programului de invatare a meseriilor…ii plac atat de mult, incat intr-o seara voia sa se culce cu cascheta de politist

vinerea e o zi deosebita, la tudor vine nepotelul uneia dintre terapeute, pentru o ora de joc comun…copiii se plac si iese la iveala atat spiritul de colaborare, cat si cel de competitie…ma bucur ca in sfarsit i-am gasit un tovaras de joaca, caci degeaba exerseaza el zilnic cu adultii, daca nu stie cu copiii sa se joace adecvat
deocamdata la antonia nu i-am gasit o fetita pentru astfel de activitati, dar cum ea e mai baietoasa, poate se va alatura fratelui ei si micului lui prieten

o veche pasiune de a lui tudor..si o noua pasiune pentru antonia..sunt porumbeii…in sfarsit se bucura si ea cand ii vede zburand, nu mai ii este teama de ei

mai avem cateva zile de terapie, apoi vor intra in vacanta de Craciun cu adevarat…sper ca atunci sa gasesc si eu timpul necesar sa selectez cateva imagini din terapie, caci progrese am avut si vreau sa le impartasesc si cu cei care isi fac timp sa ne dea un telefon sau sa ne scrie un mesaj sa ne intrebe “ce mai facem?”, “cum evolueaza copiii?”

Sarbatori fericite va dorim tuturor!

a trecut o luna de la inceputul gradinitei
rolul insotitorului antoniei este unul benefic…ma bucur ca am ascultat sfaturile coordonatoarei si a celorlalti parinti si am insistat pentru ca antonia sa aiba insotior la grupa de masa…am avut norocul sa si gasesc bunavointa si acceptare la gradinita….in primul rand am eu linistea ca am stiut-o din prima zi ca este cu o persoana cunoscuta si care o poate ajuta sa-si invinga fricile de mediul nou, sa ii asigure coltisorul de liniste in agitatia creata de micii ei colegi, unii pentru prima data ramasi cateva ore pe zi fara parinti..aici si-a spus cuvantul experienta unui an de cresa..in primele saptamani antonia era una dintre cele mai cuminti din grupa de la gradi, ca deh, ea era deja veteran..sarcinile de lucru le face cu ajutorul insotitoarei, nu intelege ea tot ce are de facut, dar sta tot mai mult timp pe scaun cuminte ca restul copiilor, participa la un curs de dans impreuna cu colegii ei, bate din palme cand se aduna toti in jurul educatoarei sa cante un cantecel etc….
cel mai important este ca se apropie de copii
intr-o zi, in curtea gradinitei, am vazut-o pentru prima data pe antonia JUCANDU-SE CU UN COPIL..era o fetita de varsta ei, totul a durat maxim 3 minute, dar a fost prima data, cand antonia a mers la un copil, i-a cautat compania, s-au jucat de-ascunselea, ii zambea, o imita, efectiv traia emotia jocului..

am avut in aceasta luna ocazia sa-i testam pe amandoi in conditii neobisnuite
cu ocazia zilelor orasului a fost si un mare parc de distractii…antonia a fost infricosata de la inceput, nu am insistat ..dar tudor a trait din plin senzatiile… a avut ocazia sa conduca masinute secondat de tatal lui (tura dubla normal!!!), s-a dat impreuna cu mine intr-o corabie care ne-a invartit in toate partile incat tremuram eu de frica, dar pentru a nu-l impacienta pe el simulam o liniste aparenta…s-a dat singur intr-un carusel si apoi a fost pasager intr-un tenulet ce facea un circuit pe sine…chiar si la plecare nu a fost foarte insistent, a cedat destul de repede, cand i-am spus ca trebuie sa plecam

azi am fost la circ…de data aceasta antonia era cea incantata de lumini, de cupola imensa, de sunetul asurzitor al muzicii de circ…tudor in primul sfert de ora a incercat din rasputeri sa evadeze, il speria sunetul, nu isi lua mainile de la urechi…dar desi la un moment am avut tentatia sa plecam, am simtit ca totusi isi poate invinge teama si am insistat sa ramanem…cand au aparut catelusii si maimuta pe scena i-au starnit interesul si si-a indreptat atentia spre scena , uitand de muzica asurzitoare..de atunci pana la final ,tudor a fost unul dintre cei mai frenetici spectatori…il incantau atat ce se petrecea pe scena, cat si faptul ca vedea copii razand si plimbandu-se printe banci….cand au aparut si caii pe scena a vrut sa mearga direct acolo, probabil credea ca e voie sa calareasca, cum a facut el in trecut la herghelie….foarte fascinat a fost si la final de fachirul care inghitea flacari (sper sa nu-i vina idei pe viitor ca ar putea face si el la fel cu betele de chibrituri aprinse pe care le folosim la terapie ca sa sufle in ele)…si in pauza a revenit cuminte la locul lui, intre cele doua terapeute care ne-au insotit..chiar le spuneam la fete, ca incet ajungem si noi adultii sa ne retraim copilaria, insotindu-i pe tudor si antonia in noile lor descoperiri

cu terapia mergem bine in sfarsit..de cand am inceput sa insitam pe expresiv, tudor a invatat sa ne raspunda si la masuta si la generalizari afara “ce animal este?” Vaca/porc/pisica/caine..ne spune numele la toti, cu antonia are probleme ca nu poate pronuta tot numele iese un fel de “tonia”…la orice stalp de curent il vom intreba “cum e stalpul?” ne va raspunde “lung”…a reusit sa zica si raspunsul la “ce meserie are?” “bucatar”
greu am mers pe programul de culori, dar acum are 6 culori fixate si verificate pe tot ce s-a putut verifica si in natura …stie sa arate si sa spuna primele cinci cifre..de numarat stie pana la 10..incepe sa recunoasca si anumite litere, cum le tot foloseste la logopedie….pacat ca a venit frigul si ploile si nu vom putea iesi la generalizari..dar poate vor mai fi ocazii, macar pentru noi experiente, cum a fost circul..acum seara a adormit cu un zambet larg pe fata, visand probabil poneii care mergeau in doua picioare, bicicletele cu o roata, clovnii care faceau tot felul de smecherii

a reinceput gradinita
tudor si antonia sunt colegi de gradi, tudor tot la grupa unde a fost si anul trecut, antonia la grupa mica normala
deocamdata antonia a perceput pozitiv noul spatiu si colectiv, mai ales ca asociaza gradinita respectiva cu parcul gradinitei unde se juca inca de anul trecut cand mergeam dupa tudor
la inceput tudor nu a fost prea incantat de noua colega…simtea ca i-a invadat teritoriul si nu era pregatit sa imparta atentia celor de acolo cu surioara mai mica, dar a depasit rapid mica criza de gelozie
incep sa se vada roadele orelor de logopedie la amandoi, tudor pronunta cuvintele tot mai clar, iar antonia vocifereaza tot mai mult, chiar daca deocamdata numai la nivel de silabe
uneori realizez tarziu si modificarile de comportament care apar la amandoi, dar ele sunt tot mai evidente si din fericire sunt modificari in bine…
de exemplu ..tudor la cumparaturi…aceeasi taraba in piata de unde ii iau incaltaminte in ultimii doi ani..aceeasi taraba unde el urla si nu avea rabdare a astepte pana eu masuram pantofii sau incercam sa-l pun sa probeze..mai ales ca piata e in apropiere de Oraselul copiilor, un loc care-l atrage ca un magnet de fiecare data..in cel mai fericit caz pana acum reuseam sa-l tin cateva minute, timp in care el se baga in lada de fier de sub taraba si facea inventarul cutiilor de pantofi..de data aceasta insa, a stat cuminte pe scaunul de proba, a acceptat sa-l incalt cu un pantof, i-a placut, mi-a aratat sa-l incalt si la al doilea picior cu pantofii cei noi, iar la final a vrut sa mearga incaltat doar cu ei, iar pe cei vechi mi i-a bagat in plasa, stia ca si aceia sunt tot ai nostri si nu-i abandonam acolo

saptamanal ajungem la un mic magazin de jucarii, de unde ii iau jocuri pentru terapie si pentru recompense…deja isi alege el singur, le probeaza si le dezlipeste etichetele sa fie sigur ca le cumparam si mi le baga in plasa

azi la terapie a fost o faza draguta..trebuia sa se uite la un carton unde o fata bea un pahar de lapte si el trebuia sa raspunda la intrebarea “Ce face fata? “BEA”..dar el spunea cu indarjire de data aceasta “LAPTE”…m-a chemat terapeuta..lui ii era foame si voia LAPTE si a reusit sa faca o cerere spontana…i-am dat lapte, de data aceasta nu ne-am suparat pe el ca nu a dat raspunsul asteptat la intrebarea din program

zilele acestea e o placere sa lucreze terapeutele cu el..e mult mai cooperant si parca se automotiveaza..la ora de logopedie, nu-si consuma nici macar micile pauze de suc la care i se dadea dreptul, ci prefera sa ramana la masa de lucru sa faca noi activitati
la terapie tudor are cateva cantece si poezioare, gen “catelus cu parul cret”, “bate vantul frunzele” , “daca vesel se traieste”….pe care i le spunem de luni de zile..la inceput nici nu voia sa le asculte, apoi treptat macar nu fugea de langa terapeute cand i le spunea..a urmat faza in care facea si el gesturile care insotesc cantecele respective, iar acum la majoritatea, repeta si cuvintele sau uneori chiar le spune singur, nu mai e nevoie sa i le spuna terapeuta…si asa incet de la faza mecanica de invatare si neacceptare..am avut surpriza ca i s-a deschis o noua usa spre cunoastere…caci am constatat ca acum pe drumul spre si de la gradinita imi arata sa-i pun la casetofonul din masina numai casete de la “cutiuta muzicala” cu cantece de copii…si aud tot mai des ca cineva din spate mai spune cate un refren…la cantece care nu i-au fost prezentate in cadrul terapiei…deci baiatul generalizeaza

la televizor nu se mai uita obsedant numai la desene animate si la teleshopping…isi alege el singur emisiuni…cat timp a fost campionatul mondial de atletism, s-a uitat in fiecare seara la toate probele…cand a fost “Cerbul de Aur”, nu a ratat nici o transmisiune…se uita des pe canalul Discovery la animalele din salbaticie…iar acum se uita la canalul cultural, la emisiuni de muzica simfonica contemporana, precum si la toate dezbaterile politice cu presedintele tarii, cu primarul capitalei…nu stiu pe ce criterii isi alege emisunile si ce intelege din ele

antonia e ca un mic spiridus..mereu in miscare, cu un zambet ghidus..face si ea sarcinile de lucru dupa puterile ei..se mai si refugiaza in patul de la etaj, de unde abia iteste capul dintre perne si plapumioare…incepe sa accepte si ea cu placere acele cantece care ne-au incantat si noua copilaria…ne ofera cu generozitate imbratisari si a depasit de mult faza ca e speriata de cei din jur…desi tot masinile au ramas preferatele ei, a inceput sa se joace si cu papusi..o invatam asa incet..sa puna o papusa pe pat, sa o pieptene, sa-i faca baie etc.

pseudonimul ei in familie e “survivor”…desi tudor se impune prin putere si varsta, gaseste ea cumva o cale sa ajunga si ea la trambulina elastica sa sara, a invatat sa isi porneasca singura desenele animate, intrand peste emisiunile politice urmarite de tudor…ii subtilizeaza frecvent jucarii…iar cand in toate aceste ipostaze ajunge sa fie prinsa in flagrant de autoproclamatul stapan al casei…tot ea sare si la bataie, desi e jumate din el….sunt draguti cand se harjonesc..caci lupta se termina cu rasete …cred ca tudor o considera un fel de jucarie mare, caci daca intervin, cand vad ca o prea zmotoceste…imi arata sa i-o dau inapoi “la tranta”
amandoi acepta mult mai usor ca nu se poate de fiecare data cand iesim de la gradi sa mergem si in parc, caci de obicei ne grabim sa ajungem la prima sesiune de terapie…tudor sta cuminte la masina pana o leg pe antonia in scaunul de copil…apoi urca el in scaunul lui sa-l leg cu centura…cand ne oprim pe drum sa asteptam terapeutele, deja stie ce se intampla si sunt mai rabdatori…sunt gesturi mici, dar care inainte erau mari provocari…daca nu mergeam unde voiau ei se aruncau pe trotuar si urlau si se smuceau spre locul respectiv…cand opream masina si pentru 1 minut, dadeau cu picioarele in scaune, plangeau, urlau ….era un chin si pentru ei si pentru noi si o mare risipa de energie
sper ca cu cat vom inainta pe terapie sa avem progrese nu numai pe partea cognitiva si limbaj, ci si pe comportament…caci din pacate…desi deja au multe de impartasit cu restul copiilor, nu au ocazia sa-si exerseze cunostintele….pana vom putea vorbi de acceptare si la noi si de integrare la modul real mai este…asa ca momentan, gradinita e singurul loc unde pot interactiona adecvat cu alti copii…sper ca acest nou an scolar sa decurga bine si la finalul lui sa avem multe de impartasit, toate pozitive