am impodobit bradul, chiar in ajun, tudor a ajutat si a pus cu grija globurile..si antonia a ajutat…venea in urma lui tudor si le lua jos de pe crengile bradului
a venit mosul si la noi (un vecin amabil, care a mers pe la toate apartamentele unde erau copii), dar deja fiind a treia vizita in acea zi, dupa nasi, bunic si matusa, copiii erau obositi si nu au fost prea entuziasmati, nu s-au speriat, tudor a spus in loc de colinda o poezie invatata la terapie “semaforul”….antonia s-a uitat la masca de pe fata mosului si apoi a mers la desene animate

am profitat de aceste zile cand suntem acasa cu totii, sa reorganizam camerele de terapie, sa facem curat la materialele folosite, sa cautam noi recompense care sa le mentina interesul pentru o munca eficienta….la fiecare inventar al debaralei ticsite de jucarii, tudor e prezent si mai selecteaza cate o jucarie…m-a impresionat profund, cand a gasit un donald duck, care este dintr-o serie cu un mikey mouse, pe care antonia il indrageste si nu se desparte de zile intregi de el…nu am stiut ce vrea tudor cu donald duck, mai tarziu am gasit raspunsul….l-a cautat si pe mikey mouse si a mers la antonia care deja dormea si i-a pus in mana pe donald si langa ea pe mikey…
mi-a mai dat o dovada cat de bine intelege el rostul lucrurilor, utilitatea lor…si-a gasit un circuit cu cal, l-a verficat si apoi cu indarjire batea la usa de la bucatarie si spunea una dintre putinele propozitii pe care le stie “deschide usa! deschide usa!”..cand i-a deschis tatal lui..a mers direct la provizia de baterii si i-a aratat calul si bateriile..stia ca de aceea nu merge calul, fiindca nu are baterie in interior

noi cei din jurul lui, atat familia, cat si la gradinita il intelegem tot ce vrea, din gesturi, din obiectele care ni le arata…dar lipsa unui limbaj minimal de conversatie, devine deja o limita tot mai serioasa intre el si orice persoana din afara anturajului lui zilnic

sunt incantati de zapada ce s-a asternut de cateva zile peste tot…facem drumetii lungi in ger..in compania cate unei jucarii pe care tudor “si-o scoate la plimbare”…un bebe de plus, o oaie…antonia inca nu intelege ca iarna nu ne putem da pe leagan si pe topogan…

pozele cu tudor imbracat in doctor, politist, le facem in cadrul programului de invatare a meseriilor…ii plac atat de mult, incat intr-o seara voia sa se culce cu cascheta de politist

vinerea e o zi deosebita, la tudor vine nepotelul uneia dintre terapeute, pentru o ora de joc comun…copiii se plac si iese la iveala atat spiritul de colaborare, cat si cel de competitie…ma bucur ca in sfarsit i-am gasit un tovaras de joaca, caci degeaba exerseaza el zilnic cu adultii, daca nu stie cu copiii sa se joace adecvat
deocamdata la antonia nu i-am gasit o fetita pentru astfel de activitati, dar cum ea e mai baietoasa, poate se va alatura fratelui ei si micului lui prieten

o veche pasiune de a lui tudor..si o noua pasiune pentru antonia..sunt porumbeii…in sfarsit se bucura si ea cand ii vede zburand, nu mai ii este teama de ei

mai avem cateva zile de terapie, apoi vor intra in vacanta de Craciun cu adevarat…sper ca atunci sa gasesc si eu timpul necesar sa selectez cateva imagini din terapie, caci progrese am avut si vreau sa le impartasesc si cu cei care isi fac timp sa ne dea un telefon sau sa ne scrie un mesaj sa ne intrebe “ce mai facem?”, “cum evolueaza copiii?”

Sarbatori fericite va dorim tuturor!

[Show as slideshow]

[Show as slideshow]

am avut in aceasta luna ocazia sa-i testam pe amandoi in conditii neobisnuite
cu ocazia zilelor orasului a fost si un mare parc de distractii…antonia a fost infricosata de la inceput, nu am insistat ..dar tudor a trait din plin senzatiile… a avut ocazia sa conduca masinute secondat de tatal lui (tura dubla normal!!!), s-a dat impreuna cu mine intr-o corabie care ne-a invartit in toate partile incat tremuram eu de frica, dar pentru a nu-l impacienta pe el simulam o liniste aparenta…s-a dat singur intr-un carusel si apoi a fost pasager intr-un tenulet ce facea un circuit pe sine…chiar si la plecare nu a fost foarte insistent, a cedat destul de repede, cand i-am spus ca trebuie sa plecam

azi am fost la circ…de data aceasta antonia era cea incantata de lumini, de cupola imensa, de sunetul asurzitor al muzicii de circ…tudor in primul sfert de ora a incercat din rasputeri sa evadeze, il speria sunetul, nu isi lua mainile de la urechi…dar desi la un moment am avut tentatia sa plecam, am simtit ca totusi isi poate invinge teama si am insistat sa ramanem…cand au aparut catelusii si maimuta pe scena i-au starnit interesul si si-a indreptat atentia spre scena , uitand de muzica asurzitoare..de atunci pana la final ,tudor a fost unul dintre cei mai frenetici spectatori…il incantau atat ce se petrecea pe scena, cat si faptul ca vedea copii razand si plimbandu-se printe banci….cand au aparut si caii pe scena a vrut sa mearga direct acolo, probabil credea ca e voie sa calareasca, cum a facut el in trecut la herghelie….foarte fascinat a fost si la final de fachirul care inghitea flacari (sper sa nu-i vina idei pe viitor ca ar putea face si el la fel cu betele de chibrituri aprinse pe care le folosim la terapie ca sa sufle in ele)…si in pauza a revenit cuminte la locul lui, intre cele doua terapeute care ne-au insotit..chiar le spuneam la fete, ca incet ajungem si noi adultii sa ne retraim copilaria, insotindu-i pe tudor si antonia in noile lor descoperiri

cu terapia mergem bine in sfarsit..de cand am inceput sa insitam pe expresiv, tudor a invatat sa ne raspunda si la masuta si la generalizari afara “ce animal este?” Vaca/porc/pisica/caine..ne spune numele la toti, cu antonia are probleme ca nu poate pronuta tot numele iese un fel de “tonia”…la orice stalp de curent il vom intreba “cum e stalpul?” ne va raspunde “lung”…a reusit sa zica si raspunsul la “ce meserie are?” “bucatar”
greu am mers pe programul de culori, dar acum are 6 culori fixate si verificate pe tot ce s-a putut verifica si in natura …stie sa arate si sa spuna primele cinci cifre..de numarat stie pana la 10..incepe sa recunoasca si anumite litere, cum le tot foloseste la logopedie….pacat ca a venit frigul si ploile si nu vom putea iesi la generalizari..dar poate vor mai fi ocazii, macar pentru noi experiente, cum a fost circul..acum seara a adormit cu un zambet larg pe fata, visand probabil poneii care mergeau in doua picioare, bicicletele cu o roata, clovnii care faceau tot felul de smecherii

saptamanal ajungem la un mic magazin de jucarii, de unde ii iau jocuri pentru terapie si pentru recompense…deja isi alege el singur, le probeaza si le dezlipeste etichetele sa fie sigur ca le cumparam si mi le baga in plasa

azi la terapie a fost o faza draguta..trebuia sa se uite la un carton unde o fata bea un pahar de lapte si el trebuia sa raspunda la intrebarea “Ce face fata? “BEA”..dar el spunea cu indarjire de data aceasta “LAPTE”…m-a chemat terapeuta..lui ii era foame si voia LAPTE si a reusit sa faca o cerere spontana…i-am dat lapte, de data aceasta nu ne-am suparat pe el ca nu a dat raspunsul asteptat la intrebarea din program

zilele acestea e o placere sa lucreze terapeutele cu el..e mult mai cooperant si parca se automotiveaza..la ora de logopedie, nu-si consuma nici macar micile pauze de suc la care i se dadea dreptul, ci prefera sa ramana la masa de lucru sa faca noi activitati
la terapie tudor are cateva cantece si poezioare, gen “catelus cu parul cret”, “bate vantul frunzele” , “daca vesel se traieste”….pe care i le spunem de luni de zile..la inceput nici nu voia sa le asculte, apoi treptat macar nu fugea de langa terapeute cand i le spunea..a urmat faza in care facea si el gesturile care insotesc cantecele respective, iar acum la majoritatea, repeta si cuvintele sau uneori chiar le spune singur, nu mai e nevoie sa i le spuna terapeuta…si asa incet de la faza mecanica de invatare si neacceptare..am avut surpriza ca i s-a deschis o noua usa spre cunoastere…caci am constatat ca acum pe drumul spre si de la gradinita imi arata sa-i pun la casetofonul din masina numai casete de la “cutiuta muzicala” cu cantece de copii…si aud tot mai des ca cineva din spate mai spune cate un refren…la cantece care nu i-au fost prezentate in cadrul terapiei…deci baiatul generalizeaza

la televizor nu se mai uita obsedant numai la desene animate si la teleshopping…isi alege el singur emisiuni…cat timp a fost campionatul mondial de atletism, s-a uitat in fiecare seara la toate probele…cand a fost “Cerbul de Aur”, nu a ratat nici o transmisiune…se uita des pe canalul Discovery la animalele din salbaticie…iar acum se uita la canalul cultural, la emisiuni de muzica simfonica contemporana, precum si la toate dezbaterile politice cu presedintele tarii, cu primarul capitalei…nu stiu pe ce criterii isi alege emisunile si ce intelege din ele

antonia e ca un mic spiridus..mereu in miscare, cu un zambet ghidus..face si ea sarcinile de lucru dupa puterile ei..se mai si refugiaza in patul de la etaj, de unde abia iteste capul dintre perne si plapumioare…incepe sa accepte si ea cu placere acele cantece care ne-au incantat si noua copilaria…ne ofera cu generozitate imbratisari si a depasit de mult faza ca e speriata de cei din jur…desi tot masinile au ramas preferatele ei, a inceput sa se joace si cu papusi..o invatam asa incet..sa puna o papusa pe pat, sa o pieptene, sa-i faca baie etc.

pseudonimul ei in familie e “survivor”…desi tudor se impune prin putere si varsta, gaseste ea cumva o cale sa ajunga si ea la trambulina elastica sa sara, a invatat sa isi porneasca singura desenele animate, intrand peste emisiunile politice urmarite de tudor…ii subtilizeaza frecvent jucarii…iar cand in toate aceste ipostaze ajunge sa fie prinsa in flagrant de autoproclamatul stapan al casei…tot ea sare si la bataie, desi e jumate din el….sunt draguti cand se harjonesc..caci lupta se termina cu rasete …cred ca tudor o considera un fel de jucarie mare, caci daca intervin, cand vad ca o prea zmotoceste…imi arata sa i-o dau inapoi “la tranta”
amandoi acepta mult mai usor ca nu se poate de fiecare data cand iesim de la gradi sa mergem si in parc, caci de obicei ne grabim sa ajungem la prima sesiune de terapie…tudor sta cuminte la masina pana o leg pe antonia in scaunul de copil…apoi urca el in scaunul lui sa-l leg cu centura…cand ne oprim pe drum sa asteptam terapeutele, deja stie ce se intampla si sunt mai rabdatori…sunt gesturi mici, dar care inainte erau mari provocari…daca nu mergeam unde voiau ei se aruncau pe trotuar si urlau si se smuceau spre locul respectiv…cand opream masina si pentru 1 minut, dadeau cu picioarele in scaune, plangeau, urlau ….era un chin si pentru ei si pentru noi si o mare risipa de energie
sper ca cu cat vom inainta pe terapie sa avem progrese nu numai pe partea cognitiva si limbaj, ci si pe comportament…caci din pacate…desi deja au multe de impartasit cu restul copiilor, nu au ocazia sa-si exerseze cunostintele….pana vom putea vorbi de acceptare si la noi si de integrare la modul real mai este…asa ca momentan, gradinita e singurul loc unde pot interactiona adecvat cu alti copii…sper ca acest nou an scolar sa decurga bine si la finalul lui sa avem multe de impartasit, toate pozitive

intram si noi in vacanta de vara 3 saptamani..vom merge si in tabara cu ceilalti copii din asociatie..am emotii privind aceasta deplasare pe termen mai lung, dar trebuie incepute si astfel de experiente

am sperat ca pana la acest moment tudor sa fie mai avansat pe limbaj…dar trebuie sa apreciez si cat a evoluat…daca in octombrie spunea prima data APA..acum macar la modul repetat dupa tutore spune orice cuvant, majoritatea inteligibile de restul lumiii..si cateva (prea putine fata de dorintele noastre) si spontan

antonia doar silabiseste..dar au disparut acele sunete sunete ciudate neomenesti, e mereu zambitoare, are un contact vizual tot mai bun, uneori chiar ne provoca la a-i sustine privirea… le sare in brate la terapeute uneori mai cu drag decat mie..isi gaseste tot felul de jocuri si preocupari normale pentru varsta ei..pe copii doar ii tolereaza momentan, nu le cauta prezenta..vom vedea din septembrie cand va fi la gradinita, daca nu se va produce o schimbare si pe acest plan

(Please open the article to see the flash file or player.)

in primele fotografii apare Tudor la gradinita:
impreuna cu una dintre educatoarele lui, care s-a dovedit mai mult decat rabdatoare cu el de-a lungul anului si de care s-a atasat foarte mult,
de asemenea apare in momentele lui de relaxare cu “perna”, pe care o ducea in primele zile dupa el peste tot, in primele doua luni asa era cunoscut in gradinita “baiatul cu perna”,
din pacate intr-o alta poza il vedeti si cu meniul lui zilnic din timpul orelor de masa, pufuletii, acolo ii mananca civilizat din farfurie
apare si in clasele de masa, unde face vizite zilnice, se incadreaza si el cum poate intre copii
am avut si poze si filmulete de la grupa lui speciala, dar neavand acordul parintilor copiilor respectivi, nu voi posta acele imagini
precizez ca in toate fotografiile unde apare Tudor intre copii, la gradinita sau in parc, respectivii copii sunt copii sanatosi, fara diagnostic

Antonia e fotografiata in parc , facand bai de nisip, am povestit eu de acea placere obsedanta a ei pentru nisip si pamant
iar in alta fotografie, era in statia de autobuz, facand “teste de sunet”..adica isi baga degetele in urechi si apoi isi descoperea urechile cateva secunde si repeta de cateva ori aceasta succesiune..din reactiile ei, eu observ ca ea abia acum descopera sunetele din jur, desi fizic, le-a auzit intotdeauna, nu le-a dat importanta, acum le “aude cu adevarat” (aceeasi observatie am facut-o la Tudor acum un an, cand el a descoperit cerul, pasarile care zboara pe cer si cate un avion si dara lasata in urma…inainte nu stia ca exista, se uita in sus, dar nu procesa informatia pana la capat)

de cand am intrat in vacanta, avem si noi zilnic si program de relaxare: in parc in Baile Felix (unde Tudor incearca sa invete sa mearga cu trotineta), la bazin cu una dintre fetele cu care face terapie (sa vada ca sunt si prietene cu el si se pot distra impreuna, nu numai sa-l puna la munca zilnic), la bunici pe fanete, unde ei se simt in siguranta si noi la fel, caci au liberatate sa alerge, fara pericole in jur

acum de cand e cald afara, socializarea cu grupele de masa se face in curte, prin joc comun…ii place atat de mult, incat daca merg mai repede dupa el in vreo zi si-l gasesc in curte, imi spune “la revedere!”..adica sa plec, ca el mai vrea sa ramana

am participat recent la un workshop de 2 zile cu psihologul Paul Morosanu, cand una dintre ideile expuse era tocmai faptul, ca prin terapie il putem invata pe copil multe, dar nu-l putem invata acea emotie de a se bucura de ceva, de a trai emotia “jocului”…ma bucur ca atat Tudor, cat si Antonia au aceasta emotie, care vine de undeva din interiorul lor

cadoul facut de Tudor cu ocazia implinirii varstei de 4 ani, a fost ca a reusit sa scape total de scutec, atat ziua, cat si noaptea…acum urmeaza Antonia la acest program, sper sa avem succes si cu ea

la inceputul lunii iunie, ambii copii vor fi expusi unei evaluari, de abia astept rezultatele..atat ca un raport al progreselor de pana acum, cat si ca recomandari de urmat pe viitor

am vazut o evaluare facuta pentru Tudor la gradinita in luna ianuarie, avea indicele de dezvoltare calculat 54, comparativ cu 43 cat avea in septembrie. avea progrese pe social in mod deosebit. de atunci a progresat si pe limbaj, sa vedem cum vor iesi acum evaluarile

Antonia verbalizeaza tot mai mult, chiar daca nu la comanda noastra, ci in mod spontan. azi mi-a zis MAMA, chemandu-ma sa o scot din tarc..nu cred ca a spus constient cuvantul, cu semnificatie, dar nu pot sa nu ma bucur

am gasit azi un aparat electronic de masurat greuatea si inaltimea..de mult timp cautam..deoarece ei nu stau 10 secunde in loc, era o mare problema sa reusim sa-i masuram si cantarim..Tudor la 4 ani are 27 kg si 1.15 m, iar Antonia la 2 ani are 16 kg si 0.95 m. Nu stiu cum cresc asa “uriasi” dintr-un bol de alimente pe zi cat mananca ei, caci din pacate pe partea de alimentatie nu am inregistrat niciun progres, mananca foarte putin amandoi si foarte putine alimente ( maxim 6 fiecare), total nesanatoase.

cu terapia mergem bine, la Tudor am reusit sa-i mai invingem inca o data incapatanarea si sa-l facem sa lucreze continuu, fara pauza dupa fiecare sarcina si fara refuzuri, iar Antonia e tot mai atenta si a acceptat ca acum va avea ore si dupa amiaza, caci i-am marit putin numarul de ore

se bucura amandoi de iesirile in parc si la padure, in sat la bunici, deja stiu toate cararile si toate atractiile..pentru Antonia de exemplu, atractie maxima fiind musuroaiele, efectiv acoperindu-se cu pamant

din nou s-a vazut ce importanta e comunicarea intre parinti, caci eu observasem ca e “prea mult incantata” de pamant si de nisipul din parc, dar nu am “diagnosticat” problema..a fost nevoie sa-mi spuna prietenii din Timisoara, ca e o alta disfunctie senzoriala si sa-mi dea idei cum sa tratez problema…asa ca de saptamana viitoare voi avea in casa un lighean urias umplut cu faina de malai de aceea mare, zgrunturoasa, unde Antonia isi va face “baile zilnice” pentru desensibilizare (ideea cu boabe de fasole era buna, dar nu am curaj, dupa experienta de acum o luna cu Tudor, care si-a varat 2 boabe de alune adanc in nas, incat am trecut prin clipe de cosmar, pana am reusit sa le scoatem)

cautam trambulina..stie cineva vreuna rezistenta si care sa nu o poata ridica Tudor cu susu in jos? ca deja salteua (pusa pe covor pentru sarit) nu rezista mai mult de 2-3 luni pana ii ies arcurile si devine periculoasa si trebuie aruncata, deja am schimbat vreo 5

am facut modificari in echipe….le sunt recunoscatoare fetelor, fiecaruia in parte,  pentru efortul de pana acum, pentru contributia lor la recuperarea copiilor….. desi am pornit cu avant la inceput cu totii, unii au mai obosit pe parcurs, la altii programul zilnic a devenit prea incarcat ca sa mai faca fata rigorilor terapiei, asa ca de comun acord de unele fete din echipa ne-am despartit, au aparut altele noi…mergem inainte!

e bine ca sunt progrese la copii si in cadrul terapiei si in afara ei

Antonia e tot mai prezenta si incepe sa stie sa arate ce vrea …nu mai sta speriata in cosul de cumparaturi in supermarket, ci acum stie sa se ceara la standul de jucarii si are “mana foarte buna”, alege numai ce e mai scump de pe raft…pana la casa reusim in final sa-i distragem cumva atentia, sa-i putem subtiliza jucaria respectiva, dar stie sa-si apere din greu achizitia…la casa ma ajuta si pune pe banda cumparaturile din cos…chiar daca inca nu si-a dat drumul la vorbit, aud tot mai des cate un “Ba-Ba”, cate un gangurit, un raset cristalin de bucurie ca ne vede sau un ras cu pofta la o faza comica din desenele animate…la ultima vizita a coordonatoarei echipei  a observat o crestere a atentiei in timpul sarcinilor de lucru, o evolutie si pe programe si in comportamentul general

Tudor  ne incearca din nou rabdarea…e putin rascolit de modificarile din echipa lui si cred ca si oboseala isi spune cuvantul…uneori isi pierde atentia in mod voit ca sa scape de sarcini, dar noi perseveram si in final si le duce la capat

o faza draguta a fost duminica, cand a venit la terapie dimineata una dintre terapeute care este la ambele echipe..si Tudor imediat a luat-o pe Antonia si i-a pus-o in brate terapeutei..gestul era evident “ia-o pe ea la lectii!”…..dar din nefericire pentru el, el era cel vizat primul, nu i-a reusit sustragerea

au avut cateva zile libere de Paste…ocazie cu care au fost la tara in excursii la padure, cu bunicii……iubesc amandoi libertatea, natura, exploreaza tot in jur….

am fost prinsi si in diverse campanii mediatice…articolul din “Adevarul de seara” l-am si postat  pe blog http://www.adevarul.ro/articole/oradea-doi-fra-i-auti-ti-au-nevoie-de-sprijin-in-lupta-cu-boala.html  

am aparut si la postul local de televiziune cu ocazia Zilei de lupta internationala impotriva autismului 2 aprilie

mi-as fi dorit sa am alte motive sa ajungem “vedete”…dar daca asta e incercarea prin care trebuie sa trecem noi, macar sa nu ramana fara ecou…poate din fiecare articol sau emisiune se afla mai multe despre autism, despre sanse de recuperare, despre diagnosticare si oamenii vor fi mai toleranti, vor sti sa ajute, iar parintii care se confrunta la copiii lor cu aceasta problema vor primi o informatie in plus care le va fi utila

sper sa reusesc sa postez si o selectie din emisiunea de la postul de televiziune, mai ales ca apar si copiii in cateva ipostaze si de cate ori revad emisiunea, ma emotionez cand vad ochii mari ai lui Tudor cum ne privesc…caci el s-a bucurat din plin de atentie si a profitat de cate ori a putut sa puna mana pe microfon si sa imite prezentatorii tv cum ii vede el la stiri…. Antonia tocmai ce adormise si a fost foarte revoltata ca a fost trezita si nu a cooperat deloc

imi aduc aminte ca in luna octombrie …dupa zeci de incercari din partea psihopedagogului lui tudor, am reusit sa scoatem de la el cuvantul “APA”…acum il aud spunand “GAINA NE DA OU”….e totusi un progres…

iesirile cu ei in parc sau locuri publice a devenit deja aventura extrema…amandoi sunt mari, puternici, amandoi vor sa faca ceva diferit in acelasi moment…nu stiu cat voi mai putea sa risc sa ies singura cu ei, caci din cauza hiperactivitatii sunt mereu in miscare, cu o viteza ametitoare..chiar daca acum reusesc mult mai usor decat in trecut sa-i conving ca trebuie sa plecam, ca nu e voie sa ia jucariile altor copiii, ca in acel moment trebuie sa mergem acasa la terapie nu la joaca in parc etc….totusi e mult prea riscant sa iesim doar noi trei, doar o secunda de neatentie e nevoie ca unul sa ajunga in sosea sub masini sau sa se piarda in multime….

la aceasta situatie faceam referire cand am dat interviul pentru ziar, ca ar fi corect potrivit nevoilor lor sa aiba drept de insotitor, sa pot angaja pentru unul dintre ei pe una dintre terapeute, ca sa ma insoteasca la aceste iesiri, mai ales ca ar fi ideal si din punct de vedere al terapiei, caci tutorele respectiv cunoscand ceea ce noi invatam in cadrul programelor, ar sti sa generalizeze.. in final acesta e scopul..nu sa stie sa arate “pomul” pe un cartonas sau intr-o carte, ci sa stie sa-l recunoasca in parc, in padure, pe marginea soselei, sa stie sa-l denumeasca, sa vorbeasca despre el etc…si asa cu fiecare notiune in parte

aud mult prea des fraza “atat ne permite legea”….si nu intotdeauna e asa..doar ca legea se interpreteaza eronat uneori..si nu se fac analize reale ale situatiei de ansamblu si sa se ia decizii cu adevarat in folosul copiilor, macar in limita cat permite legea

dar bine ca mai sunt si oameni, care mi-au dovedit ca nu suntem singuri si fiecare ne-a ajutat cum au putut..si nu ma refer doar la bani, ci la informatii, timp, efort…nu pot sa nu o amintesc pe mihaela din slobozia, care a lipit nopti in sir o macheta a catedralei din Florenta, sa aiba copiii pentru programul de invatat locatii….a iesit opera de arta….ne surprinde mereu cu o jucarie utila pentru terapie sau cu cate un trenulet Thomas donat de baiatul ei pentru recompense la Tudor caci stie ca iubeste personajul respectiv…ne cauta imagini pentru cartonase, ne decupeaza forme geometrice etc….iar pe mihaela noi nu am vazut-o niciodata…ne stim doar de pe net…dar e un exemplu de om care stie ajuta si care deja reuseste sa-si educe si copiii  de mici in acest sens

lista multumirilor e lunga…si mi-e teama sa nu uit pe cineva….Antonia e mereu imbracata ca o printesa datorita unei alte mihaele din iasi de data asta…julia din satu mare ne cauta cele mai bune jucarii pentru terapie, numai ea stie cate descrieri ne-a facut la fiecare, ca  sa putem alege cea mai utila dintre variante….si lista poate continua cu inca multe nume…fiecare gest a contat in primul rand din punct de vedere psihic, caci a aratat ca ii pasa cuiva si ca e increzator in sansele copiilor de a se recupera

scriu aceste randuri, azi 6 mai…e ziua lui tudor ….a implinit 4 ani..LA MULTI ANI, EROUL MEU!